Umorile acre ale agresiv-pasivilor

Sindromul ”nici cu tine, nici fara tine”
Suferința dependentului în zi de Crăciun!
February 21, 2017
Indiferența ucide iubirea!
February 21, 2017

Umorile acre ale agresiv-pasivilor

Spread the love

Dacă vă aflați în postura de victimă a unui agresor pasiv care se pricepe de minune să zgândere puncte nevralgice, să tergiverseze, să invoce tot felul de scuze și să boicoteze prin pasivitate, se prea poate să ajungeți să păreți exagerat de pretențios, arogant sau chiar tiranic, dacă reacționați (iar uneori chiar dacă nu ai nici o reacție). Acesta este lucrul cel mai de-concentrat!

Să ne imaginăm că sunteți angajat. Șeful Dvs are pretenții de-a dreptul imposibile, copleșindu-vă cu sarcini peste sarcini, termene de execuție și deplasări prin țară, dar fără să vă asigure resursele necesare. Mai mult, dacă vreți să promovați, trebuie să parcipați la tot felul de „comitete și comiții”. Dar pentru că mereu sunteți plecat, pe principiul „ochii care nu se văd se uită”, este promovat altcineva. Dacă solicitați angajarea de personal suplimentar și cereți rărirea deplasărilor, ca să puteți îndeplini și celelalte sarcini de birou, șeful Dvs spune că sunteți năzuros și că „nu puteți lucra în condiții de stress”. Evident că starea de spirit, nu mai spun despre motivație, ajung să se ciocnească cu metroul! Nu-i deloc exclus să credeți că este ceva în neregulă cu Dvs.

Dacă ați fost vreodată într-o situație asemănătoare, știți la ce risc vă expuneți, reacționând mânios. Dacă răspundeți cu aceeași monedă, într-un mod care se va întoarce împotriva Dvs, nu-i deloc exclus să vă treziți în postura neghiobului care a călcat în străchini cu repercursiuni în reputația de la serviciu. Dar dacă faceți un pas înapoi și vedeți situația ca pe o problemă de organizare, s-ar putea să reușiți să îmbunătățiți sistemul de lucru.

De multe ori, incitarea mâniei altcuiva este țelul, conștient sau nu, al celor care-și disimulează propria mânie. De ce? Pentru că acest sentiment le este atât de inconfortabil, încât îl proiectează asupra altcuiva, ajungând astfel să-l trăiască prin „intermediar”, fără a trebui să-și asume nici o responsabilitate. Ne-exprimându-l direct în nici un fel, ei pot trăi liniștiți fără să riște vreo consecință. Cu alte cuvinte „și cu slănina în pod, și cu porcul în coteț”. Pot rămâne pasivi și, în același timp, să aibă un sentiment de putere, făcând ceva perfid. Aceasta fiind partea agresivă a comportamentului lor.

Putem aplica aceeași premisă oricărei persoane care prinsă cu ocaua mică declară „ nu m-am înfuriat!” Bineînțeles că persoana s-a înfuriat, dar se simte obligată să nege acest fapt. A proceda altfel ar obliga-o să se confrunte cu ceea ce încearcă din toate puterile să evite. Dacă își recunoaște deschis adevăratele  sentimente, s-ar putea să pună în pericol relația pe care o aveți împreună…și nu poate să o facă, fiindcă se simte dependent de Dvs. Recunoașteți modelul toxic al multor relații de cuplu?

Mulți adolescenți trec printr-o fază de revoltă împotriva autorității și, acasă sau la școală, adoptă comportamente agresiv-pasive; stau îmbufnați, nu-și fac temele ori își irită părinții, refuzând să-i ajute la treburile casnice etc. Dar este numai o fază normală în dezvoltarea lor psihologică și în procesul de formare a propriei identități. De altfel, este suficient să părăsească casa părintească pentru a nu se mai opune părinților, ori să-și găsească o activitate care să-i intereseze cu adevărat, ca să nu-și mai târâie picioarele.În cazul adolescenților nu este vorba de o tulburare de personalitate, ci de un stil comportamental, tranzitoriu și frecvent la vârsta lor.

A cui este problema?

Aduceți-vă aminte de o ocazie când ați purtat o discuție banală cu partenerul Dvs și v-ați dat cu părerea și vi s-a răspuns cu o reacție îndârjită de împotrivire sau de respingere defensivă- mult exagerată față de reacția Dvs. Poate că ați pomenit de cum v-a rănit cineva sentimentele, dar relatarea Dvs. i-a reamintit partenerului Dvs că și el la rândul lui a provocat o astfel de rană cuiva. Vorbele Dvs s-au apropriat de un punct nevralgic, declașând un intens sentiment de jenă sau vinovăție.

Atunci când se întâmplă, e bine să țineți cont că nu Dvs aveți o problemă. N-o luați ca pe un atac personal la adresa Dvs dar nici nu rămâneți o țintă vulnerabilă. Victimele mâniei altora își dau toată silința să rezolve problema. Atâta doar că, pur și simplu, nu stă în puterea Dvs să rezolvați anumite probleme. Concentrați-vă în schimb pe ceea ce puteți controla: propria Dvs reacție la mânia altora.

Ca să rezum, puteți descoperi că anumite persoane sunt agresiv-pasive atunci când manifestă:

  •  Toleranță scăzută la frustrare
  •  Impulsivitate
  •  Trăsături de caracter mult diferite între ele sau o tulburare   de personalitate
  •   Violență emoțională sau de limbaj
  •   Mimică sau gesturi care îți sugerează că persoana mai are un pic să explodeze într-un atac de ostilitate
  •   O relație toxică cu altcineva, din care nu se poate desprinde
  •   Iritabilitate cronică
  •   Lipsă de energie și pasivitate, precum și resentimente față de cei care nu manifestă aceleași simptome
  •    Grad scăzut al stimei de sine
  •    Dificultăți cu care se luptă de anii buni de zile

Comportamentul agresiv-pasiv se naște deseori din frici de același fel: din teama de a intra sub controlul altcuiva sau de a fi prinși într-o confruntare. Mai jos am schițat o listă a nevoilor, a temerilor și a lucrurilor pe care le evită oamenii atunci când adoptă un comportament menit să controleze:

Nevoi: să aibă ultimul cuvânt, să controleze lucrurile, reușită

Se tem sau evită: să-și asume riscuri, să-și vadă rănite sentimentele sau să fie blamat, insucces sau concurență, dependență, pierderea controlului

Ce se vede: Judecată tranșantă, totul în alb sau negru; Refuz neclintit,doleanțele li se par pretenții; „trage oblonul” în sensul că nu mai comunică; Păstrează un statu-quo în care se simte în siguranță; Tulburări de alimentație.

Cum este recomandat să ne purtăm cu persoanele agresiv-pasive: Să fim amabile, Să le cerem părerea de câte ori este posibil, Să le ajutăm să se exprime direct, Să le reamintim regulile jocului.

Este nerecomandat : Să ne prefacem că le-am remarcat împotrivirea, Să nu-i criticăm la fel ca un părinte, Să ne lăsăm antrenați în jocul represaliilor reciproce.

Dacă vă este soț sau soție:  încercați să-l(o)  determinați să se exprime deschis

Dacă vă este patron: schimbați-vă locul de muncă, căci vă poate târî și pe Dvs în căderea lui

Dacă vă este coleg sau colaborator:  recitiți acest articol înainte să vă întâlniți cu el
Inspirat după cartea „ Cum să ne comportăm cu personalitățile dificile” scrisă de François Lelord și Cristophe André

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *