Pentru a fi integrat într-un grup, cel care este definit ca fiind un dependent emoțional, este gata să facă multe compromisuri: se supune îndemnului celorlalți, se abține să-și exprime orice dezacord, acceptă să facă tot ce alții refuză…
Ceea ce-l împinge pe dependent spre ceilalți, nu este numai dorința de a stabili o legătură, ci mai ales teama de a fi singur. Pentru o personalitate dificilă exprimată prin nevoia de dependență, singurătatea și vulnerabilitatea sunt sinonime!
O astfel de persoană se teme că nu este în stare să aleagă singur, să ia singur deciziile corecte: de unde și tendința de a căuta iar și iar asigurări înaintea oricărei decizii și, în fond, de a evita pe cât posibil să aibă inițiative.
Viața unei astfel de persoane depinde enorm de ceilalți. Lăsând alegerea pe seama celorlalți, practic „dependentul emoțional” își lasă apropiații să-i clădească viața, supunându-se unui stil de viață care nu-l satisface cu adevărat…
Din teama de a nu strica relațiile cu ceilalți, pentru a le fi pe plac, spun mereu „da”, devine anxios atunci când este criticat sau dezaprobat. Două convingeri sunt adânc înrădăcinate:
Suntem dependenți cu toții?
Dependența face parte din natura umană. Ne naștem într-o stare de dependență totală. Încă din primele clipe de viață, supraviețuirea depinde exclusiv de propriul anturaj, inclusiv în dezvoltarea psihică.
Oamenii au realizat, că un anumit grad de dependență poate constitui un mijloc de a se apăra. „Este mai bine să fie doi decât unul singur…Vai de cel singur, când cade: căci nu este nimeni să-l ridice” spune Ecleziastul în Biblie.
Extrem de repede copiii realizează că lumea și indivizii care o compun nu sunt la absoluta lui dispoziție; și atunci are în față două moduri radicale de a reacționa.
Când dependența devine maladie
Când dependența de altă persoană este exacerbată, ea face ca exigențele față de propriul anturaj să crească. Față de ceilalți, poate fi exercitată o presiune foarte puternică, extrem de culpalbilizantă, de genul „Nu poți să mă părăsești, căci dacă mi se întâmplă ceva, tu vei fi răspunzător”.
Terapeuții de familie au observat că personalitățile dependente își aleg de multe ori parteneri patologici, posesivi și dominatori. Multe femei bătute, bărbați alcoolici s-au dovedit a fi personalități dependente.
Din păcate astfel de persoane, după o perioadă sfârșesc prin a deveni cu adevărat incapabile să se descurce în viață.
Cum să ne purtăm cu personalitățile dependente?
Este recomandat :
Este nerecomandat:
Dacă vă este patron: Fiți mâna lui dreaptă și cereți-le să vă mărească salariul
Dacă vă este soț sau soție: Chiar dacă vi se pare măgulitor la început, nu uitați că, într-o bună zi, vă veți plictisi să fiți dumneavoastră cel care ia deciziile importante. Realizați că din iubit/ iubită nu sunteți altceva decât un părinte grijuliu!
Dacă vă este coleg sau colaborator: trimiteți-l frumușel înapoi la treburile lui.
Singurătatea este greu de suportat într-o zi ca aceasta de Crăciun! Dar pentru dependenții emoționali, singurătatea este percepută la puterea a doua! Așa cum ne îndeamnă colindele noastre strămoșești „ De Crăciun fi mai bun”, aveți grijă de apropiații voștri aflați într-o astfel de surerință!