Sindromul Alienării Părintești sau Sindromul Alienării Parentale  constă în denigrarea sistematică a unui părinte de către celălalt cu intenția îndepărtării copilului de acesta. Noțiunea de PAS a fost introdusă în anul 1985 de către profesorul de psihiatrie american Richard A. Gardner

În prezent PAS este definit ca Alienarea Parentală care este o formă de abuz emoțional asupra copilului. Ea apare în cursul sau în urma unui divorț. Atunci când un  părinte urmărește excluderea completă a celuilalt părinte din viața copilului.

Abuzul psihic al copilului

Abuzul psihic al copilului se dezvoltă când unul dintre părinți îl folosește pe copil ca o armă de răzbunare și pentru șantaj. Copilul este pus într-o bătălie. El devine un complice nevinovat al părintelui manipulator. 

Nici o minciună nu este interzisă pentru a convinge pe toată lumea că celălalt părinte  este părintele cel mai rău din lume.

Sindromul Alienării parentale se dezvoltă din cauza fricii copiilor de a pierde afecțiunea părintelui care exercită asupra lui această formă de manipulare. Copilul nu este liber să aleagă pe cine iubește.  Capacitatea copilului de a avea o relație bună cu alte persoane este limitată. Foarte des acești copii au probleme mari la școală, își pierd încrederea în sine cu repercusiuni mari asupra vieții lor ca adulți.

Simptomele Alienării Parentale

             Există o gamă foarte largă de manifestări ale fenomenului de alienare parentală. Lista de mai jos nu este exhaustivă. Rețineți, vă rog!  Chiar și cei mai buni părinți pot avea într-o mică măsură atitudini alienare parentală. Diferența este făcută de caracterul sistematic și programat al acestor acțiuni în cazul părinților manipulatori:

1. Copilul este pus să decidă dacă dorește sau nu să se întâlnească cu celălalt părinte. Sau cu bunicii din partea acestuia. În acest fel se crează o situație de conflict interior indiferent de decizia pe care o va lua copilul.
2. Se povestește copilului “totul” despre căsătorie și divorț. Acest fapt  este dureros și distructiv pentru acesta.
3. Copilului nu i se permite să își ia lucrurile care îi aparțin atunci când acesta se deplasează la celălalt părinte.
4. Părintele alienat nu are acces la școală sau la activitățile extracurriculare ale copilului.
5. Acest părinte nu primește informații despre situația școlară sau medicală a copilului.
6. El este acuzat de ruperea relației, de problemele financiare și schimbarea modului de viață al părintelui alienator, etc.
7. Pozele părintelui alienat nu sunt permise în domiciliul copilului. Mai ales cele în care toți membrii familiei apăreau într-o ipostază fericită.
8. Inflexibilitate în programul de vizitare. Dacă părintele alienat întârzie ,  nu i se permite  să-și prelungească programul de vizitare peste ora decisă de instanță.
9. Programarea altor activități ale copilului în timpul programului de vizitare. Caracterizarea părintelui alienat ca “egoist” dacă protestează.
10. Subminarea  autorității parentale în acele ore în care are drept de vizită la domiciliul părintelui alienator. „Tu ești în vizită aici.  Așa că îl asiști pe copil în activitățile pe care le dictez eu.”
11. Monitorizarea permanentă a activităților pe care părintele alienat le realizează cu copilul. Eventual interferarea cu aceste activități decise de părintele alienator.

Efectele asupra copilului

1. Dacă i se cere copilului să aleagă între cei doi părinți, acesta va fi pus într-o stare de distress. De obicei copilul nu răspunde printr-o alegere, ci prin evitarea subiectului.
2. Copilul devine supărat sau furios pe celălalt părinte, deseori fără nici o motivație.
3. Copilul este folosit pentru a “spiona” celălalt părinte, ceea ce provoacă o stare de tensiune și conflict interior pentru copil. Copilul ne-alienat dorește să fie loial ambilor părinți.
4. Reacția negativă a părintelui alienator când observă că minorul se simte bine în timpul programului de vizitare, va duce la o problemă de comunicare. Copilul se simte vinovat sau într-o stare conflictuală dacă nu știe că este “în regulă” să se simtă bine cu părintele alienat.
5. Restricționarea accesului părintelui alienat la comunicarea prin telefon. Se desființează postul telefonic fix pentru ca părintele țintă să poată lua legătura cu copilul, se va permite utilizarea doar a telefonului mobil al părintelui alienator care, în general, nu va fi disponibil să răspundă părintelui alienat. În cazul în care totuși se va permite comunicarea, alienatorul va proceda la ascultarea conversației telefonice pe care o are copilul cu părintele țintă și va interveni în conversație sau în sensul limitării ca întindere în timp, sub diferite pretexte.

Simptome

 Studiile au evidențiat  opt  simptome primare , care în funcție de stadiul alienării parentale, pot fi prezente doar parțial:

1. campaniile de denigrare,
2. raționalizări absurde pentru denigrare,
3. absența ambivalenței,
4. fenomenul “gânditorului independent”,
5. susținerea reflexă a părintelui alienator în caz de conflict,
6. absența sentimentului de vinovăție,
7. prezența unor scenarii împrumutate,
8. extinderea animozității la rudele părintelui alienat.În articolul următor voi vorbi despre stadiile Alienării Parentale.