Alienare parentala psiholog Maria Plesca
Sindromul Alienării parentale-1
July 9, 2020
Alienare Parentală psiholog Maria Pleșca
Tipuri de Părinți Alienatori-3
July 12, 2020

Sindromul Alienării Parentale-2

Alienare Parentala Psiholog Maria Pleșca

Alienare Parentala Psiholog Maria Pleșca

Spread the love

Stadiile Alienării parentale sunt trei la număr. Ele încep să-și facă simțite efectele încă înainte de despărțirea în fapt a părinților.

Stadiul ușor

Acest stadiu al Alienării Parentale poate fi întâlnit chiar și într-o familie funcțională. În aparență părintele alienator încurajează relația celuilalt părinte cu copilul, dar comportamentul lui transmite mesajul că el ar fi mai bun decât celălalt părinte. Se păstrează o oarecare legătură între părintele alienat și copil, cu mici dificultăți în perioada de tranziție. Cele opt simptome primare sunt prezente într-o formă superficială, de cele mai multe ori nefiind prezente toate opt.

Acest stadiu se poate însoți de alți factori cum ar fi:

  • unul dintre părinți are un nou partener ,se recăsătorește sau are un alt copil
  • nu se acordă importanță menținerii legăturii directe (vizitare) cu celălalt părinte
  • lipsa încurajării menținerii unei legături indirecte (de exemplu prin telefon)
  • intoleranță pentru prezența celuilalt părinte la evenimente importante pentru copil.

Stadiul moderat

În acest stadiu al Alienării Parentale, părintele alienator interferează clar cu programul de vizitare al celuilalt părinte. El poate menține o oarecare aparență de susținere a implicării celuilalt părinte. Există dificultăți mari în relația copilului cu celălalt părinte, mai ales în prezența părintelui alienator și în perioada de tranziție. Copilul își depășește anxietatea la un anume timp după ce părintele alienator  nu mai este prezent, fiind capabil să se joace și să-și îmbrățișeze părintele alienat. Cele opt simptome primare sunt prezente mai pregnant decât în stadiul ușor.

Părintele alienator înțelege importanța teoretică a menținerii legăturii dintre celălalt părinte și copil. Și cu toate acestea, consideră că, în cazul lor particular, nu este utilă această teorie, datorită deficiențelor de caracter ale celuilalt părinte. Afirmațiile și comportamentul părintelui alienator sunt subtile, indirecte, dar foarte dăunătoare pentru copil.

Acest stadiu se poate însoți de alți factori:

  • părintele alienator refuză cooperarea sau chiar întrerupe orice comunicare cu fostul soț
  • părintele alienator îi acordă copilului control total privind programul de vizitare
  • părintele alienator arată lipsă de respect față de celălalt părinte în prezența copilului. De exemplu dacă părintele alienat sună, părintele alienator va spune:  “e el/ea” ; “e taică-tău/ maică-ta” cu dispreț în voce;  îi va închide telefonul, sau va înmâna telefonul copilului fără să spună nimic.
  • părintele alienator va face afirmații denigratoare despre celălalt părinte , care apoi sunt negate
  • copilul simte nevoia de a separa total lumea părintelui alienator de lumea părintelui alienat

Stadiul sever

Copilul este supus, programatic, unui  proces de spălare a creierului (brainwashing).  Copilul este perturbat sever, obsedat și fanatic în ura sa față de celălalt părinte. Poate prezenta fantezii paranoide referitoare la acesta. Vizitarea este de obicei imposibilă. Din păcate, acest stadiu este adeseori ireversibil  Dr. Gardner a recomandat inițial îndepărtarea copilului de la domiciliul părintelui alienator și încredințarea sa celuilalt părinte, dar ulterior a revenit asupra acestei recomandări, considerând ca fiind mai benefică folosirea unui loc “tranzițional” (un membru de familie, o autoritate a statului și în ultimă instanță chiar spitalizarea).

Caracteristicile copilului în acest stadiu al Alienării Parentale sunt:

  • ura neîncetată față de părintele alienat
  • imitarea părintelui alienator
  • refuzarea programului de vizitare
  • convingeri derizorii și iraționale
  • copilul nu este intimidat de instanță
  • motivația copilului nu se bazează pe experiența sa, ci pe ceea ce îi spune părintele alienator; există dificultăți în a le diferenția cele două ipostaze.
  • lipsa ambivalenței în sentimente. Există doar sentimentul de ură, fără a reuși să vadă vreo parte bună a părintelui alienat.
  • împărtășirea totală a “cauzei” părintelui alienator cu absența oricărui sentiment de vinovăție față de celălalt părinte.
  • Extinderea sentimentului de ură la rudele părintelui alienat.

În următorul articol voi enumera tipurile Părintelui alienator.

2 Comments

  1. Carmen says:

    These kids of parents we cam meet, but we Don t Dee the efecte of their acționa în children!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *