Să creștem un copil fericit însemnă să fim conștienți de capacitatea de absorbție a copilului. În fiecare clipă copiii învață de la adulții de lângă ei, indiferent dacă aceștia sunt conștienți sau nu de acest proces. Ceea ce rostim copiilor noștri sunt ca niște profeții care se împlinesc de la sine.
Poate cele mai arzătoare întrebări sunt: Cine sunt eu? Care este locul meu în lume? Acestea sunt întrebări esențiale care le definesc propria personalitate. De aceea, copiii sunt puternic marcați de enunțuri care încep cu „tu ești”, indiferent dacă mesajul sună „ ești un leneș” sau „ești un copil de ispravă”, mesajul vine de la cei mari și se întipărește adânc în subconștientul copilului.
De multe ori, părinții își critică copiii din dorința de a-i încuraja să devină mai buni. Copiii, însă, nu privesc criticile ca pe o încurajare. Pentru un copil, critica pare mai curând un atac la persoana lui și există mari șanse să le provoace o atitudine de autoapărare, nicidecum una de cooperare.
Să creștem un copil fericit înseamnă să respectăm dreptul copiilor de a-și cunoaște și exprima sentimentele, inclusiv pe cele de furie, supărare ori tristețe. Să creștem un copil fericit trebuie să acceptăm și să respectăm sentimentele și frustrările copiilor noștri, impunând totuși reguli și limite de conduite echilibrate.
Să creștem un copil fericit, nu trebuie să folosim cuvinte umilitoare sau comparații cum ar fi: tont, egoist, ești o pacoste, ești leneș, nu ai minte, ești imatur, ești exact ca taică-tău/maică-ta, nu mă mai bate la cap, controlează-te o dată etc.
Să creștem un copil fericit, folosiți mesaje pozitive: „Ești prea mare și prea înțelegător pentru a o lăsa pe sora ta mai mică să te scoată din sărite cu așa ceva”; „ Cum te poți organiza pentru a te descurca mai bine?”; ”Ai foarte multă energie, te rog las-o mai încet dragul meu”.
Copiii, ca adulții, au sentimente, gândurile, și dorințele lor. Trăind la fel ca o persoană matură, dorința de a fi acceptat în familie, în grădiniță, ori în cercul de prieteni, la fel ca și adulții, ei își formează propriile visuri, dorințe și păreri, chiar dacă uneori acestea nu sunt atât de complexe ca ale unor persoane mature, însă trebuie să le acordăm, ca oricărei ființe umane, respect și considerație și atunci când aceștia ne comunică ceva să îi ascultăm cu adevărat. În momentul în care copii se simt ascultați și își vor exprima gândurile și sentimentele, ei devin mai curajoși și mai siguri pe ei, știind că părerea lor contează.
Comentariile noastre contribuie la conturarea imaginii de sine, pe care copiii noștri o vor purta cu ei la școală, în societate și până la urmă în cariera aleasă de ei, dacă le asigurăm un mediu sigur și cald în care să poată învăța și le dăm șansa să își atingă potențialul maxim.
Ca să creștem un copil fericit trebuie să credem în visurile copiilor noștri și trebuie să credem în copiii noștri, mai ales când și-au pierdut încrederea în ei înșiși, încurajându-le visurile din tot sufletul, talentele și calitățile, ajutându-i să devină adulți, capabili să înfrunte viața cu siguranță de sine.

Vă doresc un 1 iunie în care să râdeți, să vă bucurați și să redeveniți inocenți!