Personalitatea obsesională se definită de următoarele caracteristici:

• Perfecționism: este extrem de atentă la detalii, proceduri, reguli și la organizare, adesea în detrimentul rezultatului final.
• Obstinație: încăpățânată, stăruie cu înverșunare ca lucrurile să fie făcute după cum consideră ea și respectându-se regulile.
• În relație cu ceilalți este rezervată: îi este greu să-și exteriorizeze emoțiile pozitive. Adesea personalitatea obsesională este foarte formală, glacială, timidă.
• Nehotărâre: îi este greu să ia decizii din teama de a nu comite vreo greșeală. Tergiversează lucrurile și cugetă exagerat de mult.
• Rigoare morală: Personalitatea obsesională este extrem de conștiincioasă și scrupuloasă.

Am putea spune despre obsesional că este „cu ceilalți la fel de exigent cum este și cu sine”. El se simte responsabil pentru faptul de a fi într-o permanentă căutare a perfecțiunii și sfârșește prin a-i considera pe ceilalți niște încurcă-lume și iresponsabili. O persoană la care observăm personalitatea obsesională va nutri convingerea că „nu poți avea încredere în oameni și că întotdeauna trebuie să verifici ceea ce fac”. Iar când va vedea acasă praful de pe mobilă, un bol nespălat aflat în chiuvetă, el va fi întărit în convingerea că respectiva persoană nu este în stare să facă menajul bine, adică potrivit idealului său de perfecțiune.

Când obsesiile devin o maladie?

Pacienții care suferă de „ tulburare obsesiv-compulsivă” ( TOC ) se simt obligați să se supună unor adevărate ritualuri de aranjare a lucrurilor, de spălări repetate, de verificări mult prea dese și amănunțite, pentru ei acestea fiind singurele căi pentru diminuarea anxietății de care suferă. Ei mai au și gânduri obsedante involuntare, pe teme de curățenie, perfecțiune, culpabilitate. Toate acestea îi fac să pătimească și le pot ocupa multe ore din zi.

Statisticile ne spun că uriașa masă a personalităților obsesionale nu va suferi vreodată de TOC. Potrivit clasificării DSM-V, se poate vorbi de TOC atunci când obsesiile și ritualurile inutile ocupă mai mult de o oră pe zi.

Puțină obsesie poate fi utilă?
Într-un fel se poate spune să societatea noastră devine din ce în ce mai obsesională. Preocuparea pentru securitate impune elaborarea de norme în toate domeniile, de la producția de lactate la cea de autoturisme, trecând prin producția de cărucioare pentru copii. 

Deci, astăzi există și loc pentru obsesionali, respectând două condiții.  De a nu ocupa o funcție de conducere și de a-i supraveghea în preocupările lor de a face totul bine. S-ar putea spune că din clipa în care se formează o echipă, prezența unui obsesional, bine ales, ar putea fi un ingredient prețios, care va garanta calitatea produsului finit.

Cum să ne purtăm cu o personalitate obsesională?

Recomandabil

1.Să le arătați că le apreciați simțul ordinii și al rigorii

Nu uitați că obsesionalul crede că acționează în numele binelui. Dacă îl contraziceți, din dorința de a-i arăta de la bun început că exagerează, vă va disprețui, considerându-vă o persoană incapabilă să înțeleagă ce este important.

2. Să le respectași nevoia de a prevedea și de a organiza totul

Obsesionalilor nu le place imprevizibilul și detestă mai mult decât orice să fie puși în situația de a improviza.Deci nu le cereți să facă unele lucruri „de urgență”. Îi veți face să sufere, iar ei vă vor enerva prin încetineala și rezerva de care vor da dovadă. 

3. Când merg prea departe, aduceți-le critici precise și motivate

Nu folosește cu nimic să te enervezi atunci când un obsesional îți explică că trebuie să faci neapărat în cutare fel sau că trebuie să respecți neapărat anumită procedură, care știi bine că ar fi o pierdere de timp. Dovediți-i pe îndelete într-un mod obsesional, bazându-vă pe cifre, că metoda sa prezintă mai multe incoveniente decât avantaje.

4. Să le arăți că sunteți previzibili și că se poate bizui pe voi

Faptul de a întârzia, de a nu respecta o promisiune, chiar neînsemnată, sunt căi sigure de a te descalifica în ochii unui obsesional și încă pentru multă vreme. Unui obsesional, mai mult decât oricărei alte persoane, nu-i promiteți decât ceea ce puteți să faceți. Când intervine ceva imprevizibil, înștiințați-l cât mai repede, mărturisindu-i deslușit că sunteți dezolat.

5. Să le faceți să descopere bucuriile destinderii

Încercați să vă imaginați un pic tensiunea în care trăiesc obsesionalii: ei vor să controleze totul, să verifice torul, să vegheze ca totul să fie perfect: ce oboseală! Dar cei mai mulți dintre ei nutresc în adâncul sufletului dorința de a se  lăsa în voia lucrurilor. 

6. Să le încredințați sarcini pe măsura lor, în care „defectele„ lor să fie tot atâtea calități

Contabilitate, proceduri financiare, juridice sau tehnice, control de calitate, iată câteva exemple de activități n care obsesionalul se va simți în largul său, făcând uz de simțul ordinii, ca și capacitatea de a stărui în efort.

Nerecomandabil

1. Să le ironizați pe tema maniilor lor
2. Să vă lăsați antrenat prea departe în sistemul lor
3. Să le copleșiți cu prea multă afecțiune, recunoștință sau daruri

Dacă sunt patroni: când vă scrieți rapoartele, fiți atenți să nu faceți greșeli de ortografie.

Dacă vă sunt soți sau soții: lăsați pe seama lor contabilitatea, menajul și nu uitați să vă intrați încălțările la intrare.

Dacă vă sunt colegi sau colaboratori: încredințați-le controlul și finisajul. Anunțați-le durata discuției înainte ca ele să înceapă să vorbească.

Articol inspirat după cartea „ Cum să ne comportăm cu personalitățile dificile” scrisă de François Lelord și Cristophe André