Există trei tipuri de iubire:

1. Iubirea pentru oamenii care ne oferă compasiune, înțelegere, ajutor, care ne dau încredere în noi și ne călăuzesc; ați recunoscut desigur, prototipul iubirii față de părinți
2. Iubirea pentru oamenii care depind de noi pentru ceea ce ne cer: este prototipul iubirii părinților față de copii
3. Iubirea romantică, cea care presupune idealizarea altei persoane, prin supraestimarea calităților și virtuților și subestimarea lipsurilor

Indiferent de tipul ei, iubirea este de două feluri:

1. Iubirea sănătoasă caracterizată prin: afecțiune, atenție, stimă, încredere, acceptare, dăruire, bucurie, venerație, mister, extaz, sacralitate.
2. Iubirea adictivă caracterizată prin: singurătate, izolare, neliniște, gelozie, abandon, furie, nesiguranță, dispreț, ură și confuzie.

Din punct de vedere clinic, iubirea adictivă (toxică) presupune trei tipuri specifice de comportament:

• Perseverarea într-un anumit tip de comportament în pofida consecințelor fizice și psihice adverse
• Obsesia sau preocuparea în exces
• Pierderea controlului

Paradoxal iubirea adictivă se naște din dorința de a ține viața în control, tentativă soldată de fapt cu pierderea controlului, prin atribuirea unei puteri personale, altcuiva decât propriei persoane.

Caracteristicile Iubirii Adictive

1.Granițele. Aceia dintre noi care se lasă pradă iubirii adictive, au mari probleme în stabilirea granițelor propriului eu. Aceste granițe nesănătoase pot fi de două forme:

a) slabe: conversații intime cu persoane cu care nu există relații de încredere, îndrăgostirea de orice persoană care ne acordă încredere, recurgerea la comportament sexual cu unicul scop de a satisface nevoile /dorințele celuilalt, reacția de răspuns la primul impuls sexual, încălcarea valorilor personale pentru a-i face pe plac celuilalt, a spune „da”, când de fapt vrei să spui „nu”, păstrarea relațiilor cu oamenii abuzivi, acceptarea unor lucruri pe care persoana nu le dorește (mâncare, sex, emisiuni tv, atingeri etc)

b) rigide: neîncrederea în nimeni, refuzul de a ceda întotdeauna și respingerea compromisului, ridicarea unui zid și ne-împărtășirea gândurilor, sentimentelor și energiei proprii, retragerea în sine, lipsa empatiei, acceptarea intimității doar prin relații sexuale, neacceptarea ideii de a fi vulnerabil, simularea emoțiilor, neacceptarea ideii ca ceilalți să aibă grijă de tine.

2.Tendințe masochiste. Unul dintre parteneri dăruiește mai mult decât celălalt în detrimentul propriei sale dezvoltări.

3. Dificultatea de a renunța. Se datorează intensității iubirii adictive. Unele relații toxice se pot întinde pe durate lungi de timp, prin agățarea de aceea relație nesănătoasă de teama pierderii și respingerii. Adicția este o încercare neinspirată de a mări gradul de confort.

4.Teama de riscuri, schimbări și necunoscut. Aparent iubirea adictivă este sigură și predictibilă

5. Experimentarea insuficientă a creșterii individuale. Ambii parteneri stagnează în evoluția lor pentru a dedica mai multă energie grijii față de celălalt.

6. Dificultății în experimentarea intimității reale. Eric Berne spunea: „ Intimitatea este un schimb profund de gânduri, sentimente și gesturi aici și acum”.

7. Participarea (inconștientă) la jocuri psihologice. Prin asumarea unuia din cele trei roluri : victimă, salvator sau agresor.

8. Încercarea de a-l schimba pe celălalt

9. Nevoia de ceilalți pentru a te simți împlinit. Dependentul are nevoie de celălalt pentru a se simți întreg, echilibrat, în siguranță. Când această simbioză este amenințată, deseori aceasta se manifestă prin violență fizică sau emoțională.

10. A pretinde și aștepta dragoste necondiționată. Singura perioadă din viață în care avem nevoie de iubire necondiționată este copilăria.

11. Teama de a fi abandonat în despărțirile de rutină

12. Cei trei „P”: proiecție, personalizare, putere.

Proiecția presupune a arunca responsabilitatea asupra celuilalt sau a percepe o calitate sau o trăsătură în altcineva pe care o negi sau o refuzi la propria persoană.

Personalizarea se referă la situațiile în care ne interiorizăm proiecțiile făcute de alții asupra noastră, acceptându-le drept adevăruri despre noi înșine.

Putere: jocurile puterii reprezintă comportamente manipulative, menite să mențină inegalitatea în cadrul unei relații. Aceste modele sunt învățate inconștient în copilărie, când unii adulți îi învață pe copii că puterea și dragostea sunt monede de schimb.

Cu toții ne dorim să fim iubiți, acceptați, împliniți. Și deși facem tot ce credem că depinde de noi, de multe ori nu reușim să fim împăcați cu viața pe care o trăim. Sper ca această prezentare schematică a iubirii nesănătoase să vă ajute să înțelegeți de ce. Dacă bifați mai multe din caracteristicile înșiruite în acest articol, vă sfătuiesc să începeți să învățați să iubiți rațional. Succes!