Toate studiile medicale arată că obezitatea este în creștere constantă în țările civilizate, cu toată scăderea, paradoxală, a aporturilor energetice în conformitate cu recomandările oficiale.

A trecut aproape o jumătate de secol de când oamenii de știință au observat că în orice formă de obezitate apăreau anomalii ale secreției hormonului insulină, care era implicat în diabet, hipertensiune arterială sau afecțiunile coronariene. Dar hiperinsulinismul ( ca și insulino-rezistența, care este una din complicațiile lui), era ,și din păcate mai este în mică parte și acum , considerat mai degrabă o consecință a obezității.

În fiecare an, înainte de sezonul estival, aproape toate revistele scot  ”rețetele de slăbit”. De fapt, ele nu fac decât să răspundă așteptării cititorilor asupra cărora începe să acționeze sindromul „costumului de baie”.

Dacă, de la un ziar la altul, rețetele de slăbit propuse ca să scapi de trei sau cinci kilograme înainte de vară, se deosebesc unele de altele prin variante cât mai abracadabrante, toate au un punct comun: propun o formulă hipocalorică.

Istoria va dovedi că umanitatea s-a înșelat, promovând cu încăpățânare un principiu care și-a dovedit eșecul atât de evident și de permanent.

În mileniul III ,încă se mai compară organismul uman cu un boiler: dacă aportul energetic este superior consumului, nu totul este „ars”, surplusul fiind în mod „logic” înmagazinat și subiectul se îngrașe.

Raționalizând astfel, așa cum încă mai fac atâția pretinși profesioniști ai dietelor, înseamnă să ignori diferitele mecanisme metabolice, dar și să negi particularitățile individuale datorită cărora fiecare ființă este unică.