Iubirea violentă apare atunci când suntem într-o relație cu o persoană cu înclinații antisociale. Sau, cum îi se mai spune, o persoană sociopată. Despre tulburarea de personalitate antisocială am vorbit pe larg  în articolul „Puterea de seducție a sociopatului”.

Iubirea violentă este o formă de anti-iubire. Despre cealaltă formă de anti-iubire găsiți informații în  articolul intitulat „Iubirea distantă” practicată de persoanele cu o tulburare de personalitate schizoidă.

Caracteristicile, care definesc  tipul de personalitate sociopată, sunt foarte apropiate de un soi de „răutate esențială”, care împiedică orice fel de apropriere afectivă. Din punct de vedere etic, cei/cele care aparțin acestei tipologii, sunt considerați/considerate „moralmente idioți/idioate”. Adică persoane incapabile de a recunoaște drepturile celorlalți. Acest fapt,  nu este cea mai bună carte de vizită pentru un pretendent/ă, mai ales dacă ținem cont și de faptul că aceste persoane tind să violeze normele sociale, sunt extrem de impulsive, iresponsabile și întreprind frecvent acțiuni frauduloase sau ilegale. Însă, cu adevărat surprinzător este faptul că reușesc să-și găsească pe cineva, să se căsătorească și să aibă și copii.

Dacă în cazul tipului paranoid am pus întrebarea „cum e să trăiești în pat cu dușmanul?”, aici problema devine „cum să supraviețuiești unui prădător?” Și nu mă refer neapărat la criminali în serie, ci la cei/cele care, deși intră în tipologia antisocialilor, trăiesc în societate ca oameni de bine, ei/ele fiind de fapt o amenințare pentru oricine. Indiferent din ce categorie ar face parte: escroci la costum, scandalagii/ scandalagioaice, nechibzuiți/ nechibzuite sau oportuniști/oportuniste, toți/toate posedă nucleul dur al distrugerii interpersonale, toți/toate îi tratează pe ceilalți ca pe niște obiecte, indiferent câtă iubire le-ar jura.

Să ne înțelegem! Printre aceste  persoane cu înclinații antisociale fac parte, deopotrivă, atât femeile cât și bărbații. Pentru simplificarea și cursivitatea exprimării voi face referire adesea la genul masculin. Sper să nu fie interpretată eronat această abordare.  

Pânza de păianjen afectivă a tipului antisocial se țese pe baza a trei scheme profund patologice și dăunătoare: „Nu mă interesează nici durerea, nici fericirea ta”; „Ți-o meriți, cine te pune să fi atât de slab?” și „Nu am nici o obligație față de tine”.

Reificare afectivă*: „Nu mă interesează nici durerea, nici fericirea ta”

Egocentrismul antisocialului nu corespunde ca în cazul narcisistului, unei credințe în propria grandoare care l-ar face să se simtă unic și special, ci unui stadiu al „eului” care exclude pe oricine altcineva: sunt singur în lupta cu viața. Antisocialului îi este suficient propria persoană, și de aceea îi pune pe ceilalți în buzunar și îi poartă cu sine ca pe niște lucruri, fără să aștepte vreun fel de aprobare.

Dispreț/maltratare: „Ți-o meriți, cine te pune să fi atât de slab?”

Mă întreb, „Pe cine respectă indivizii antisociali?”. De fapt, respectă ei pe cineva? Da. Principiul supraviețuirii celui mai apt îi face să îi respecte pe cei puternici sau pe cei care i-ar putea învinge. Un prădător respectă alt prădător. Cei care experimentează iubirea violentă se percep pe ei înșiși ca trăind într-o junglă preistorică, unde trebuie să supraviețuiască cu orice preț.

Există, la indivizii antisociali, un anumit delir al omnipotenței, care se manifestă după o logică a „totalei dominații”: puterea zdrobitoare, de o parte, și acceptarea pasivă, din partea victimei ordinii ierarhice, pe de altă parte.

Dominația totală presupune atât desconsiderarea, cât și disprețul adresate celuilalt. „Sunt deasupra ta și tu nu însemni nimic”. Să-l iubești pe un antisocial înseamnă să mori de două ori. O dată, ca persoană în accepțiunea juridică, de vreme ce îți pierzi „dreptul de a vrea drepturi”. A doua oară, ca subiect moral, pentru că-ți distrugi identitatea și te depersonalizezi. Atenție! Nu trebuie să vă gândiți neapărat la agresiuni fizice și ochi învinețiți.  Strategia prin care tipul antisocial își supune perechea, o umilește și îi anulează inițiativele, poate să fie foarte subtilă și să treacă neobservată la prima vedere. Ei posedă un nivel intelectual ridicat și, deși impulsivi, sunt și manipulatori și pot acționa cu premeditare. După un timp petrecut în cuplu, partenerii antisocialilor își pierd energia vitală și devin extrem de conformiști și resemnați cu propria soartă. Uneori această inerție tinde să vină acompaniată de o iubire intensă pentru călău.

Iresponsabilitate interpersonală: „Nu am nici o obligație față de tine”

Pentru tipul antisocial, vina sau remușcarea nu există. Ideea de compromis nu există și cu atât mai puțin conceptul de obligații fie ele de serviciu, conjugale sau economice. Nu vor accepta reproșuri, pentru că nu-și vor asuma nici conștiința și nici consecințele unui fapt. Incapacitatea de a-și pune la îndoială vorbele sau faptele generează o iluzie a controlului cu grave consecințe morale. Mintea lor este impregnată de cel mai crud autoritarism: „Nu am nevoie să mă justific, nici să îmi asum responsabilitatea pentru faptele mele”.

Pentru cine devine iubirea violentă o atracție?

Pentru a înțelege de ce o persoană aparent lucidă și inteligentă se împotmolește într-o relație antisocială, trebuie să luăm în considerare doi factori:

1. Indivizii antisociali, fie ei bărbați sau femei, sunt teribil de încântători și de seducători atunci când încearcă să cucerească, chiar și după ce reușesc. Sunt lupi în piele de oaie, dar le iese.
2. Anumite persoane găsesc în tipul antisocial o formă de compensație pentru anumite carențe proprii.

Dacă manifești vreuna dintre schemele de inadaptare pe care le voi enumera mai jos, probabil că vei sfârși prin a te simți atras de un sociopat:

Slăbiciune cronică: „Am nevoie de un partener care să mă apere”. Unii oameni nu caută pe cineva să-i iubească. Ci, caută mai degrabă, o gardă de corp afectivă. Cei care se simt incapabili de a înfrunta viața de unii singuri au nevoie  de cineva care să le garanteze o protecție fundamentală pe baze sigure.

Dispreț față de teamă: „Am nevoie de o persoană curajoasă, pe care să o admir”. Sociopații, mai mult decât curajoșii, sunt temerari, nu evaluează pericolul real și transformă îndrăzneala într-o atitudine iresponsabilă, care pune în primejdie integritatea proprie și pe a celorlalți.

Dependență de pericol: „Am nevoie ca celălalt să mă facă să experimentez emoții puternice”. Sociopații au nevoie de emoții foarte puternice, pentru a simți că sunt în viață: le place să asculte muzica dată la maxim, să conducă cu viteză, să practice sexul violent sau să sară cu parașuta. În fine, dacă și-ar putea trăi întreaga viață într-un montagne russe, ar face-o. Nu numai că manifestă o toleranță scăzută la frustrare, care îi conduce rapid la agresiune, dar suferă și de o scăzută „toleranță la plictiseală”, care îi face să caute în permanență activități extreme. Și atunci, nu este de mirare că persoanele care se arată interesate de stimulii variați, găsesc în sociopați partenerii perfecți pentru aventuri senzoriale extreme.

Cum să recunoști o persoană antisocială înainte de a te îndrăgosti ?

• Se va arăta foarte puțin interesat de ceea ce crezi sau simți tu
• Este un  mincinos și un manipulator.
• Este posibil să violeze cu mare lejeritate anumite reguli sau norme
• Nu va accepta să i se spună „nu” și va încerca să te transforme în „complicele” lui
• Îi place să-și demonstreze puterea și să-i uluiască astfel pe ceilalți, așa că se va lăuda cu forța, tăria sau curajul său
• Încă de la început, va căuta să îi accepți fără rezerve ideile și sentimentele
• Vei simți, față de el, un amestec de atracție și teamă, pe care nu îl vei putea descifra cu ușurință
• Îți vei da repede seama că te tratează ca pe un obiect

Atenție, puteți simți când „iubirea violentă” vă dă târcoale! În adâncul nostru, simțim când cineva este sau nu este de încredere (asta dacă nu avem un profil paranoid și atunci întreaga lume ni se va părea amenințătoare). Dacă indicatorii menționați anterior sunt prezenți, ști deja ce ai de făcut. Revizuiește-ți vulnerabilitățile și, când observi că un sociopat își țese pânza de păianjen în jurul tău, îndepărtează-te.

Acest articol este o recenzie a cărții „Iubiri toxice” de Walter Riso

*REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.