Iubirea subversivă apare, de cele mai multe ori, atunci când suntem într-o relație cu o persoană cu înclinații pasiv-agresive.
Despre personalitatea unei astfel de persoană am vorbit pe larg în articolul „ Umorile acre ale pasiv-agresivilor”

Calmul insuportabil al ființei iubite

Una este să fii liniștit, să nu te lași dus de impulsivitate sau anxietate și să fii împăcat cu tine însuți, cu totul altceva e să faci din apatie și indiferența disprețuitoare un mod de viață. Paradoxal este faptul că prea mult calm stresează. Există și excepții: vreun călugăr sau înțelept, a căror pace interioară este naturală. În cazul unei persoane  pasiv-agresivă este cu totul altceva. Anumite forme de calm, mai ales cele care se transformă în forme de „luptă”  ale răzbunării, sunt deosebit de dureroase și generează o doză crescută de agresivitate.

Iubirea subversivă se învârte în jurul a trei scheme distructive:

1.„Aproprierea ta afectivă mă încătușează, depărtarea ta mă neliniștește”. O persoană  pasiv-agresivă are nevoie de o figură autoritară/protectoare ( adică partenerul), de vreme ce se percep pe ele însele ca fiind fragile și lipsite de sprijin. Însă în același timp, au nevoie să se simtă libere și independente de orice tip de „control”( al partenerului evident). Iubirea devine pentru ei o sabie cu două tăișuri: dacă îmi dăruiești afecțiune, e rău („mă sufocă”), iar dacă nu mi-o dăruiești, e la fel de rău („nu pot să suport singurătatea”). Despre acest sindrom am vorbit pe larg în articolul ”Nici cu tine, nici fără tine” . În plus, acest joc permanent al oscilării între aproprierea și îndepărtarea de partener este dictat de felul în care li se modifică starea de spirit. Cum să iubești o persoană de acest fel fără să te pierzi cu firea? Cu toții merităm un partener care, fără să fie un model de virtute, să știe cu certitudine dacă ne iubește sau nu și să stabilească un echilibru între compromisuri și autonomie.

2.„Trebuie să mă opun iubirii tale, însă fără să te pierd”  Strategia unei persoane pasiv-agresivă este să rămână la mijlocul drumului și să apeleze la legea minimului efort. Concret, tactica constă în a profita de avantajele pe care le aduce relația cu partenerul (siguranță, protecție), fără a-și asuma vreun compromis sau a face vreun efort. Îl acceptă pe celălalt scrâșnind din dinți și amintindu-i asta de fiecare dată când are ocazia. De aici provine comportamentul lui opoziționist, sabotajul și împotrivirea. ”Te accept pe jumătate, pentru că nu vreau să te pierd de tot”. În esență, iubirea subversivă presupune o formă de terorism afectiv și psihologic menit să tulbure relația prin neglijare, lipsă de punctualitate, sarcinile prost îndeplinite etc.

Sabotajul vine de obicei însoțit de o mulțime de pretexte și de o doză crescută de cinism.

3.„Deși ne iubim, totul va merge din rău în mai rău”. Probabil una dintre cele mai insuportabile trăsături ale unei persoane  pasiv-agresivă este capacitatea ei de a vedea numai jumătatea goală a paharului și de a crea o atmosferă de pesimism contagios. Ca un profet al dezastrului, această persoană trăiește permanent într-un holocaust imaginar având darul de a-i descuraja pe ceilalți și a-i aduce la limita disperării. Există oare vreo modalitate prin care să poți suporta înșirarea lungă și pesimistă a pasiv-agresivului și să rămâi cu nervii întregi? Eu cunosc trei: să intri într-o fază „autistă”, să te transformi într-un Buddha sau să fugi mâncând pământul. Bineînțeles orice altă idee din partea voastră este bine venită.

Cel care practică iubirea subversivă face o apologie a nenorocului și vede în orice manifestare a optimismului celuilalt un soi de obiectiv militar pe care trebuie să-l bombardeze.

Putem avea o relație sănătoasă cu o persoană pasiv-agresivă?

Răspunsul  este că avem nevoie de foarte multă răbdare  și de un accentuat simț al datoriei, pentru că reacția naturală pe care o provoacă iubirea subversivă este furia, însoțită de un sentiment al neputinței și al pierderii controlului. Cuvântul cheie este „incertitudine”. Uneori va spune că ești o persoană exigentă, băgăcioasă, manipulatoare și dominatoare, iar alteori te va privi ca pe cineva capabil să-l accepte, să-l aprobe și să-l îngrijească.

Strategii de supraviețuire afectivă.

1.A-l lua în adopție pe pasiv-agresiv și să-i accepți ambivalența presupune  următoarele acțiuni: (o strategie masochistă sau inspirată de vreun soi de filosofie a dăruirii spirituale)

• Să-l accepți pe pasiv-agresiv așa cum este, fără să încerci să-l schimbi, pentru că, dacă vei sugera vreo schimbare, rezistența lui va spori geometric.
• Să încerci să vezi numai aspectele pozitive și să nu iei în seamă pe cele negative, totul în ritmul impus de el.
• Să te adaptezi la pasivitatea partenerului și să-ți cobori standardele personale de randament, pentru a fi complementare cu ale lui.
• Să fi dispus(ă) să faci orice fel de sacrificiu.
• Să nu aștepți nimic în schimb.
• Să accepți toate explicațiile pe care pasiv-agresivul le-ar cere cu referire la oricare dintre comportamentele sau gândurile tale.
• Să fii oricând la dispoziția cererilor sau nevoilor sale.
• Să ști foarte bine că agresivitatea mascată este principala sa formă de exprimare.
• Cel mai bine ar fi să îi împlinești, pur și simplu, orice dorință, pentru a evita supărările , crizele de isterie sau actele de sabotaj.

Această poziție supusă are și un cost inevitabil: forța ta interioară se va mistui treptat. Într-o zi vei dori la schimb puțină iubire și puțină pace, vei dori să vezi că partenerul tău se maturizează și devine mai previzibil. Aceste așteptări vor rămâne în continuare în stare latentă și îți vor străbate subconștientul, creând cu timpul, violență interioară și disconfort, chiar dacă s-ar putea să nu conștientizezi asta.

2.Să inițiezi o mișcare de contra-insurgență și să-i soliciți pasiv-agresivului o relație matură. La această strategie, prima consecință va fi aceea că pasiv-agresivul își va spori actele subversive și tacticile perturbatoare. Structura mentală a pasiv-agresivului confundă tendința normală de a-ți apăra propriile drepturi sau de a spune „nu”, cu dorința de a impune constrângeri și de a fi autoritar. De aceea, această strategie va fi interpretată ca o confirmare a faptului că ești o persoană despotică și absolutistă. De ce acțiuni ai nevoie în acest caz?:

• Nu-ți cheltui energia pentru a-l convinge pe celălalt de evidența lucrurilor.
• Nu-i încredința activități pe care nu le poate duce până la capăt de unul singur. S-ar putea să cheltuiești mai mult timp și efort, însă cel puțin nu îi mai cerșești ajutorul și sinceritatea.
• Când stilul terorist se dezlănțuie, nu-i da atenție, dacă nu vrei să ai de-a face cu un dușman.
• Lasă-l să se ocupe singur de propriul conflict.
• Încearcă să-l determini să accepte o terapie menită să îi modifice personalitatea disfunțională.
• Caută să nu cazi în capcana atitudinilor indirecte și sabotoare, ci acționează pe față, cu calm și onestitate, chiar dacă problema se înrăutățește.
• Nu te da drept tatăl sau mama partenerului tău. Nu-ți asuma vina pentru greșelile lui, tratează-l ca pe un adult chiar dacă face nazuri.

Dacă dorești poți adăuga comportamentului tău o explicație prietenoasă și tandră, însă efectul va fi același: eliberarea ta va fi tragedia lui.

Atunci când persoana pasiv-agresivă ești chiar tu, cititorule, află că nu ești ușor de iubit. Și asta nu pentru că nu ai merita, ci pentru că nehotărârea, imaturitatea și ambiguitatea ta sunt greu de suportat. Trebuie să reții că oboseala ucide iubirea, și disconfortul pe care îl produci astăzi partenerului va sfârși prin a te afecta și pe tine.

 Este clar că ai nevoie de ajutorul unui profesionist. Te asigur că nici un profesionist nu te va obliga să îți negociezi principiile și nu te va transforma în supusul celuilalt. Dar te va învăța cum să discerni între momentele în care opoziția ta se justifică și cele în care nu. Vei învăța să vorbești deschis și să-ți exprimi gândurile și emoțiile într-o manieră adecvată. Și atunci, nu vei mai practica acest gen de iubire toxică, pentru că deja nu vei mai fluctua între nevoia de atașament și teama de abuz.

Recenzie a cărții „Iubiri toxice”  de Walter Riso