Iubirea hărțuitoare

cum luam deciziile psiholog Maria Pleșca
Nu vă lăsați torturați de propriile decizii
August 4, 2018
terapia furiei psiholog Maria Pleșca
Doamnele cumsecade și Scorpiile
January 20, 2019

Iubirea hărțuitoare

Iubirea-hărțuitoare

Iubirea-hărțuitoare

Spread the love

Iubirea hărțuitoare apare, de cele mai multe ori, atunci când suntem într-o relație cu o persoană histrionică. A iubi o persoană histrionică este ca și cum te-ai lăsa purtat de un uragan de gradul cinci.

Despre personalitatea histrionică am vorbit pe larg în articolul scris de mine ”Riscurile seducției„.

Câteva dintre caracteristicile acestui tip sunt:

  • dorința de a fi mereu în centrul atenției,
  • emotivitate excesivă,
  • comportament seducător,
  • grijă exagerată pentru aspectul fizic,
  • atitudine dramatică și uluitoare,
  • tendința de a vedea intimitatea acolo unde nu există și de a fi foarte înflăcărați sau înflăcărate în relațiile interpersonale (în special atunci când intră în joc și iubirea).
  • Persoanele care manifestă iubirea hărțuitoare se angajează în cicluri amoroase aflate sub auspicii rele. La început, relațiile emoționale sunt cuprinse de o pasiune frenetică și scăpată de sub control, pasiune care intră repede în cădere liberă, pentru ca în final să încheie relațiile într-o manieră drastică și tumultuoasă. Iubirea hărțuitoare, nu numai că se face simțită, dar devine și o povară greu de îndurat pentru că, cerând necontenit atenție, relația devine epuizantă. Cum îți poate fi bine cu cineva care nu este niciodată satisfăcut emoțional?
    Latura neplăcută a seducției și romantismului
    Dorința impulsionează iubirea, iar romantismul o echilibrează. Cu aceasta suntem de acord. Însă atunci când tacticile de seducție încep să pară scoase din filmul „Atracție fatală”, expresia sentimentului începe să se coloreze în tonuri țipătoare de fucsia și iubirea devine greu de digerat. Latura neplăcută a seducției este hărțuirea, iar latura respingătoare a romantismului este dulcegăria.
    O persoană histrionică oscilează între două scheme de gândire complet opuse: „Sunt un nimeni” – atunci când lumea nu le acordă atenție sau când le dezabrobă comportamentul – și ”Sunt o ființă excepțională și specială care îi cucerește pe toți” – atunci când ceilalți răspund cu interes încercărilor de a atrage atenția. Consecințele acestei gândiri dihotomice ( în alb și negru) sunt dezastruoase, pentru că, dacă securitatea mea emoțională va depinde de cât de „captivată” și „extaziată” îmi păstrez perechea, nu voi avea parte de niciun moment de liniște.
    O persoană histrionică poate avea una dintre aceste trei atitudini distructive pentru iubire:
    „Viața ta trebuie să graviteze în jurul meu”
    Din punctul lor de vedere, iubirea adevărată presupune să te simți incomplet și lipsit de sprijin atunci când partenerul nu este prezent.
    „Iubirea este sentiment pur”
    Deși tind să fie joviali și simpatici, problemele apar din cauza lipsei lor de control asupra propriilor emoții. Certurile cu partenerul și accesele de furie sunt frecvente, fiind cauzate de o toleranță extrem de scăzută la frustrare: „Dacă lucrurile stau altfel decât mi-ar plăcea mie, mă înfurii”. Așa cum spune Walter Riso: „iubirea nu trebuie doar simțită, ci și gândită”, ceea ce o persoană histrionică evită să facă.
    „Iubirea ta nu mi-e de ajuns”
    Asemenea sindromului „sacul fără fund” : orice ai face, el sau ea își va dori întotdeauna mai mult și mai bine. Ceea ce ghidează relația nu este bucuria de a fi cu celălalt, ci o profundă insatisfacție afectivă. Idealizarea și nevoia de a se ști iubit sunt atât de mari, încât niciodată nu vei putea ajunge la nivelul cerut. Între o relație pasională care te sufocă și una care te eliberează, chiar dacă pasiunea nu va fi ca ruptă din filme, numai unii vor prefera a doua opțiune. Însă, pentru mulți alții sunt mai importante tahicardia, așa că vor alege senzaționalul înainte de toate: îndrăgostire, mai degrabă decât iubire.
    De ce ne împotmolim în iubirea hărțuitoare?
    Să nu uităm aceste persoane, asemenea sirenelor, sunt „specialiste” în a-i momi pe ceilalți și a-i arunca cu capul înainte în jocul captivant al cochetăriei și flirtului. Dacă manifești vreuna dintre următoarele vulnerabilități, te-ai putea transforma într-o pradă ușoară a acestor cuceritori:
    „Am nevoie de partener light, care să nu-mi complice viața”
    Persoanelor care funcționează în schema superficialității/frivolității, și nu vor să-și complice viața, trivialitatea persoanelor histrionice li se va potrivi ca o mănușă. Norma: minte puțină, inimă mare. Există perechi pentru care punctul de simbioză maximă îl reprezintă înghețata de la filmul de seară. Și ce? Problema ar putea apărea numai atunci când unul respiră aerul tare al înălțimilor spiritului și celălalt se află pe la genunchiu broaștei. Dar sunt destui cei care doresc să-și transforme partenerul histrionic într-un Einstein îndrăgostit, iar aici lucrurile se complică, pentru că plopii nu prea dau pere.
    „Am nevoie de cineva care să fie mai extrovertit decât mine”
    Această relație este pusă în mișcare de schema compensației. Să te unești cu cineva care să compenseze incompetența ta socială. Mai bine ocupa-te de rezolvarea acestei probleme decât să o disimulezi cu ajutorul calităților partenerului.
    „Am nevoie să fiu recunoscut și apreciat”
    Dacă te afli în căutarea unei persoane care să-ți ridice stima de sine află că personalitățile histrionice sunt experte în a acorda complimente și confirmări. Împreunarea dintre un histrionic și o persoană cu stimă de sine scăzută se face în baza unui schimb implicit, în care fiecare primește ce are nevoie de la celălalt. O complicitate afectivă foarte echilibrată. Acordul va fi pecetluit cu dublu sigiliu.
    Se stabilește astfel un acord plin de lingușiri și ridicări în slăvi, în care presupusa dragoste devine din ce în ce mai pompoasă. În realitate, stima de sine va fi mai degrabă mimată în fața acestor avalanșe de reconfirmări, presărate cu câteva minciuni „nevinovate” pline de afecțiune.
    Strategii de supraviețuire afectivă în iubirea hărțuitoare
    1.Să te lași copleșit de sentimentele celuilalt fără a opune rezistență:
    Presupune să fii într-o condiție fizică bună și să nu fii claustrofob, adică:
    • Să ai răbdare atunci când partenerul tău histrionic are accese de furie
    • Să-ți exprimi permanent sentimentele
    • Să fii atent la detalii, atât din punct de vedere verbal cât și material
    • Să nu uiți niciodată vreo aniversare sau altă dată importantă
    • Să-i lauzi constant farmecul și calitățile
    • Să nu încerci niciodată să-ți asumi o postură intelectuală sau prea profundă
    • Să-i lași să iasă în evidență oricând își doresc
    • Să le împărtășești emotivitatea
    • Să nu le condamni crizele de isterie
    • Să nu spui „nu”
    Ți-ai putea ceda spațiul vital pentru a-l lăsa pe celălalt să te zdrobească, fie și cu tandrețe?
    2.Să impui limite iubirii hărțuitoare și să-ți aperi autonomia personală
    Există un singur „dar”: atunci când unei persoane histrionice i se refuză afecțiunea, reacția ei va fi aproape întotdeauna violentă și poate fi însoțită nu numai de accese de furie, ci și de gesturi sau încercări de suicid .
    • Să nu cedezi niciunui tip de manipulări, indiferent de circumstanțe
    • Să marchezi în mod clar teritoriul și spațiul personal și să nu lași ca partenerul să le încalce
    • Să-ți cenzurezi partenerul când încearcă să atragă atenția în public
    • Să ai activități personale, fără compania celuilalt
    • Să critici superficialitatea, acolo unde există
    • Să echilibrezi emoționalul prin rațional
    Ești în stare să alegi această strategie și să-ți asumi consecințele?

Recenzie a cărții „Iubiri toxice”  de Walter Riso

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *