Iubirea distantă, întâlnită în relația o persoană cu înclinație schizoidă, este o formă mai ascunsă de agresiune. Este cealaltă față a anti-iubirii. Despre prima față a anti-iubirii am vorbit în articolul intitulat „Iubirea violentă”.

Cum să rămâi impasibil în fața lipsei de chef a celuilalt? Indiferența schizoidului este letală, pentru că nu își are originea în ego ( așa cum se regăsește la narcisist), nici în lupta pentru supraviețuirea celui mai puternic ( ca la subiectul antisocial), ci într-o detașare esențială: absența emoțiilor nu are alt motiv decât însăși absența. Tipul schizoid este o gaură neagră interpersonală, în care orice dovadă de afecțiune dispare fără urmă. 

Haideți să înțelegem trei dintre mecanismele care stau la baza acestei maniere de a stabili legături cu ceilalți: „Autonomia mea nu este negociabilă”; „Nu îți  înțeleg  sentimentele  și  emoțiile” și    „ Pot trăi și fără iubirea ta”.

Cultul libertății: „Autonomia mea nu este negociabilă”
Îmi place să cred că nu există persoane care să nege faptul că autonomia este o valoare indispensabilă pentru dezvoltarea psihologică și emoțională. Dar, una este independența rezonabilă și cu totul alta este dependența de libertate. Schizoidul caută în singurătate un refugiu pentru propria existență și face ca independența să se transforme în izolare, singurătate și lipsă de comunicare. 

O analogie potrivită pentru a le putea înțelege mai bine modul în care se comportă este aceea cu nisipurile mișcătoare. Cu cât dăruiești mai multă iubire unui schizoid, cu atât te vei afunda mai tare în singurătate, vei cunoaște iubirea distantă pentru că el se va îndepărta de tine.

Analfabetism emoțional: „Nu îți înțeleg sentimentele și emoțiile”

Majoritatea schizoizilor suferă de o boală psihologică numită alexitimie, care constă în incapacitatea de a procesa informația emoțională și/sau afectivă, fie ea proprie sau străină. 

Poate că iubirea distantă nici măcar nu este iubire. Nu știm cu certitudine ce se întâmplă în mintea unui schizoid. În orice caz, nu este loc de consolări și justificări: indiferența este o tortură care ucide încet. 

Autosuficiență afectivă: „Pot trăi și fără iubirea ta”

 Dependenții gândesc astfel: „Nu sunt în stare să trăiesc fără tine”, „Tu ești totul pentru mine”. Sub influența atașamentului bolnăvicios, iubirea se transformă într-o obsesie a cărei unică finalitate este „de a trăi pentru celălalt”. Însă cealaltă extremă este la fel de nocivă. Indiferența radicală este profund distructivă pentru o persoană care speră să fie iubită. 
În ceea ce privește capacitatea de a se retrage dintr-o relație, schizoidul este, fără îndoială, lider . El nu se roagă să fie iubit, cere foarte puțin spre nimic, nu imploră, nu oferă sugestii și nu participă la îmbunătățirea relației.

Putem avea o relație sănătoasă cu o persoană schizoidă?

Mulți oameni se resemnează cu ideea că partenerul lor este o persoană solitară și foarte puțin comunicativă, însă una este să fii introvertit, ceea ce este acceptabil, și cu totul alta să transformi insensibilitatea într-un mod de viață.

Ca strategie de supraviețuire afectivă în iubirea distantă, ai de ales între:

1. Să accepți indiferența ca mod de viață și să te transformi într-un schizoid fals. Comportamentele cele mai reprezentative pentru această atitudine sunt:

• Să devii indiferent sau distant din punct de vedere afectiv( sau cel puțin să te prefaci că ești).
• Să-ți modifici, sublimi și/sau reprimi nevoile sexuale.
• Să institui, pentru fiecare dintre parteneri, un spațiu personal foarte bine delimitat.
• Să ai o viață socială de cuplu foarte săracă sau inexistentă.
• Să nu te aștepți la nimic din partea celuilalt.

2. Să nu te lași cuprins de răceala lor afectivă  și să ceri o iubire completă. Din păcate acestă strategie, mai devreme sau mai târziu, va conduce către o confruntare lipsită de sens.

Menționez câteva dintre comportamentele care definesc această atitudine:

• Să nu renunți la emoțiile tale și să exprimi asertiv faptul că este nevoie de o schimbare în relația voastră.
• Să nu accepți izolarea extremă și comportamentele menite să pună distanță între voi. Să hotărăști ce lucruri se fac sau nu împreună.
• Să spui direct că dacă nu va avea loc o schimbare în felul său de a simți, transmite și împărți iubirea, relația nu va continua.
  Dacă într-adevăr îți dorești acest lucru, întreabă-te cu sinceritate: dispui de afecțiunea, tăria de caracter și toleranța la frustrare necesare?

Cum să recunoști o persoană schizoidă înainte de a te îndrăgosti?

• Reacțiile lor emoționale vor tinde să fie plate și lipsite de expresivitate.
• Relațiile intime nu îi vor provoca foarte mare plăcere. Le va accepta scrâșnind din dinți, atâta vreme cât nu există angajamente la mijloc.
• Vei simți că este nevoie să preiei inițiativa în toate.
• Va fi o persoană solitară, cu puțini prieteni și cu o istorie sentimentală foarte săracă.
• Planurile lor de viitor sunt foarte sărace în țeluri.
• Îți va lăsa impresia unei persoane imune la critica sau lauda celor din jur.
  În cazul în care  persoana schizoidă ești chiar tu, cititorule, iată câteva observații: 

Știu că ai nevoie de un sprijin pentru a înfrunta societatea din care faci parte împotriva voinței tale. Însă, pentru asta, nu este nevoie să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine. Ar fi mult mai util să-i mărturisești partenerului „adevăratele tale pretenții”. Pentru tine ar fi ca o ușurare, de vreme ce vei scăpa de „persecuția” și de intruziunea care te preocupă atât de tare. Fă-ți propria listă de avantaje și dezavantaje și vei vedea că am dreptate. Eliberează-ți partenerul de speranța inutilă și lasă-l să plece. Apoi, cine știe, poate vei găsi pe cineva care să-ți semene și căruia îi place singurătatea tot atât cât îți place și ție.

Dacă te uiți în urmă, este posibil să vezi că ai fost  crescut într-un mediu familiar excesiv de formal, rigid și rezervat, care te-a făcut să te îndepărtezi afectiv de oameni și ți-a indus o manieră rezervată de a socializa cu ceilalți. Nu putem nici să dăm deoparte aspectele biologice și ereditare care ar fi putut determina conformația felului tău de a iubi, dacă îl putem numi așa. Ajutorul profesional este absolut necesar în cazul tău. Lasă cel puțin un terapeut să intre pe teritoriul tău. 

Acest articol este o recenzie a cărții „Iubiri toxice” de Walter Riso