Indiferența ucide iubirea!- 6/10

a arăta și a stârni invidie
A arăta și a stârni invidie
June 18, 2020
Alienare parentala psiholog Maria Plesca
Sindromul Alienării parentale-1
July 9, 2020

Indiferența ucide iubirea!- 6/10

psiholog Maria Plesca terapie cuplu

psiholog Maria Plesca terapie cuplu

Spread the love

Indiferența ucide iubirea!

Exprimarea dragostei este de două ori curativă: pentru cel care o dăruiește și pentru cel care o primește. Atunci când dragostea nici nu se vede, nici nu se simte, înseamnă că ea nu există sau nu îți folosește. Un om își susține indiferența astfel: „De ce să-i mai spun că o iubesc, dacă ea știe deja asta?”. „Te iubesc” nu este un moment pentru oamenii amnezici. „Te iubesc” este  o reafirmare manifestată atunci când te simți iubit , oricând și oriunde.

A te îndrăgosti este o atitudine, adică a simți, a gândi și a acționa într-o singură direcție. Este dragostea logică și armonioasă pe care o așteptăm de la partener. Este singurul lucru pentru care merită efortul. Cei care simulează o iubire insipidă, rece și distantă, se justifică aproape întotdeauna apelând la „stilul personal”: „Așa am fost crescut” sau „Nu știu să iubesc altfel!” În caz că persoana pe care o iubești invocă unul din aceste motive ar trebui de urgență să-l trimiți la plimbare. „Ei bine reeducă-te, reinventează-te sau învață dacă vrei să stai cu mine!” Cum să te supui indiferenței? În niciun caz!  La un moment dat vei exploda și-ți va ieși fum pe nări. Nu uita: indiferența ucide iubirea!

În viața de cuplu nu împărțim numai relațiile carnale, copiii, datoriile sau prietenii. Schimbăm între noi stările de spirit. Problema se complică atunci când unul dintre parteneri prezintă cel puțin una dintre următoarele impedimente: incapacitatea de a descifra ce simte celălalt și/sau indiferența, apatia sau refuzul față de sentimentele partenerului. Iubirea sănătoasă are nevoie de o bună înțelegere reciprocă emoțională. Cum putem ignora fericirea sau tristețea persoanei dragi? Există indivizi egocentrici cărora le este greu să fie empatici: ”Nici bucuria ta nu mă bucură, nici durerea ta nu mă doare.”

Ajungi acasă și vezi că partenerul tău plânge. Oare nu-ți pasă de durerea lui? Ce mai contează dacă este o durere rațională sau irațională? Cel mai important este să-l ajuți, să fi acolo, să-l susții. Poate că ți se va părea că exagerează și simți că în locul lui nu ai reacționa așa. Ei și ce-i cu asta? Oare din cauza asta suferința lui este mai mică? Îl doare la fel de mult, îl tulbură la fel de mult, oricât de absurd ți s-ar părea. Susține-l și când se va simți mai bine, dezbate cu el atunci de ce, cum și când. A spune că durerea persoanei iubite nu te interesează pentru că este „stupidă”, te face stupid.

Compasiunea și fericirea sunt două emoții care trebuie să fie prezente pentru ca iubirea să poată fi simțită pe deplin.

Perversiunea: „Bucuria ta mă doare și durerea ta mă bucură”!

Nesiguranța și frica de a-ți pierde partenerul, uneori, ia o întorsătură ciudată, învecinându-se cu perversitatea. „Când te simți prost, simt că ai nevoie de mine. Când ești fericit, mă gândesc că ai putea să mă părăsești pentru că nu ai nevoie de mine. Prin urmare, fac tot ce-mi stă în putere pentru a face să te simți prost”. Concluzia: „Urăsc bucuria ta și mă bucur de nenorocirea ta”.

Dragostea cantitativă și algebrică: „Cât de mult mă iubești?” dacă ne spune că „până la cer”, suntem  fericiți. Dar întrebarea  la care tu trebuie să răspunzi este cum te iubește. Mulți psihopați înainte să-și căsăpească partenerii spun că-i iubesc enorm. Ai nevoie să te iubească mult sau să te iubească bine? Ambele? Ar fi ideal.

Pentru amanții pe care îi interesează măsurătorile, există de asemenea iubirea în spațiu. „Până unde o să mă iubești?” Fi corect și răspunde că nu ai idee. Cu ce etalon vom măsura iubirea noastră: centimetri, ani lumină? Un răspuns plauzibil: „Dacă pot conta pe tine la bine și la rău, nu am nevoie nici de adunări, nici de scăderi.” De ce vrei să te iubească „peste măsură”? Faptul că te iubește „nemăsurat” ca de aici până în China  nu-ți garantează calitatea vieții.

Foarte puțini oameni acceptă o dragoste mecanică și super-controlată. Avem nevoie de puțină nebunie, de o scânteie care să ne amintească faptul că pasiunea nu a murit.

Să comparăm, de exemplu, o definiție științifică cu o declarație afectivă, o manifestare tipică de dragoste:

Dr. Henry Gibbson, definește sărutul ca: „juxtapunerea anatomică a doi mușchi într-o stare de contracție”. Nu-mi pot imagina un iubit spunând: „Vreau să am o juxtapunere anatomică a mușchilor noștri contractați.”

Scriitorul Fernando Pessoa, încearcă să transmită un sentiment de iubire acolo unde cuvintele par insuficiente:

„Iubesc așa cum iubește iubirea. Nu știu alt motiv să iubesc decât că te iubesc. Ce vrei să-ți spun mai mult decât că te iubesc, dacă ce vreau să-ți spun este că te iubesc?”

Indiferența ucide iubirea: picătură cu picătură, ea distruge încet și sigur dragostea. Îngrijorător este că această pierdere poate dura ani de zile. Nimeni nu acceptă indiferența ca mod de viață. Doar un pustnic emoțional sau un schizofrenic. Nici măcar masochiștii nu acceptă insensibilitatea persoanei iubite. Ei cer pedeapsă și durere, dar nu indiferență. Cei care se resemnează în fața disprețului se usucă în interior. Dacă ești blocat în apatia emoțională a partenerului, scrie cu litere mari în dormitorul tău: „Cine te face să suferi nu te merită.”

Indiferența partenerului are multe fațete, iar una dintre ele este lipsa de admirație. Poate exista admirație fără dragoste, dar invers este imposibil. A-ți admira partenerul înseamnă să fii mândru de el. Să fi fascinat de o caracteristică sau un atribut care iese în evidență și te captează. Admirăm orice ne atinge inima: frumusețe, inteligență, muncă, tenacitate, onestitate, modul lor de a face dragoste etc.

Cum să nu te lași copleșit de indiferența partenerului

  1. Stabilește care sunt nevoile tale și afirmă-le clar. Dependența, teama de abandon sau de autoritate, ne fac să spunem „da” când de fapt vrem să spunem „nu”. A te respecta pe tine însuți înseamnă să recunoști că meriți ceea ce te face să fi fericit și nu te umilește.
  2. Partenerul tău te iubește așa cum ai vrea să te iubească? Ați asuma rolul de profesor pentru a-i arăta partenerului, cum să te iubească este un lucru extrem de frustrant. Apoi, cum vei face? Îi ilustrezi în PowerPoint care sunt cele mai bune moduri de a spune că te iubește? În ziua în care ești nevoit să-i spui partenerului tău că dragostea lui nu se vede, nici nu se simte, a început numărătoarea inversă.
  3. Nu este nevoie să-ți justifici durerea sau bucuria în fața nimănui. Un partener bun te va sprijini și nu va fi indiferent la sentimentele tale. În plus, se va răscula împotriva oricui îndrăznește să te atace. Va aprecia pe toți cei care te fac să te simți bine.
  4. Nu te obișnui cu indiferența partenerului, aceasta nu este o filosofie de viață, ci un simptom al iubirii toxice.
  5. Stil sau patologie? Una este persoana introvertită care suferă din motivul că nu se poate exprima și alta este o persoană permanent indiferentă. Introvertitul poate fi vindecat de un specialist. Indiferentul cronic (schizoid), egoistul narcisist sau psihopatul ticălos necesită ani grei de terapie, iar însănătoșirea este incertă sau imposibilă.
  6. Sexul nu este un substitut al afecțiunii. Nu confundați dorința de sex a partenerului cu semne incipiente de afecțiune. În timpul actului sexual, cel indiferent pierde o parte din răceală. Problema este că acesta se dăruiește plăcerii carnale, și nu persoanei tale!
  7. Dacă nu ești fericit în relație, dar nici nu ieși din ea, caută asistență profesională pentru că indiferența ucide iubirea dar ucide și sufletul.

Cel mai rău lucru pe îl care poți face, dacă ești cu cineva care pretinde că te iubește, dar nici nu se uită la tine, este să nu faci nimic. Notează: dacă simți că zilele sunt din ce în ce mai lungi și mai grele, și ai gânduri negative despre tine, despre lume și despre viitor, nu ezita niciun moment, cere ajutor de specialitate. Depresia dă târcoale.

În încheiere doresc să vă reamintesc că ați citit o recenzie despre cel de-al șaselea principiu de supraviețuire afectivă din cartea ”Cum să nu mori din dragoste” a lui Walter Riso

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *