De ce ne înșelăm atât de mult în dragoste?

Evită sacrificiul irațional
Evită sacrificiul irațional! -Principiul 2/10
October 8, 2017
Înstrăinarea în cuplu
Înstrăinarea în cuplu
October 8, 2017

De ce ne înșelăm atât de mult în dragoste?

De ce ne inselam atât de mult în dragoste?

De ce ne inselam atât de mult în dragoste?

Spread the love

În meseria mea jumătate de clienți abia așteaptă să se despartă. Cealaltă jumătate abia așteaptă să se căsătorească. Dragostea sănătoasă de cuplu este o bucurie. Ea nu este o tortură acceptată de societate. O căsătorie bună nu se realizează pe fond de sânge, sudoare și lacrimi, cum încă mai cred unii oameni. Într-o relație suferindă, a te „adapta” este nu numai periculos, dar și irațional. Nu trebuie să suferi pentru cel iubit, ci să te bucuri de el.

De ce ne înșelăm atât de mult în dragoste?

Este o realitate faptul că cei mai mulți oameni își aleg partenerul numai cu inima. Mulți nu iau în considerare și alte aspecte care ar putea fi esențiale pentru viața de zi cu zi. Există îndrăgostiți care deși văd partea întunecată a partenerului, se încurajează spunând că dragostea îi va ajuta să iasă victorioși.

Spunem și facem multe lucruri stupide în numele dragostei. Cele mai importante:  Ne lăsăm înșelați. Persistăm în relații în care partenerul nu ne iubește. Îndurăm abuzuri. Renunțăm la vocațiile noastre. Ucidem și ne sinucidem. Ne sacrificăm libertatea. Negăm propriile noastre valori. Pe scurt dragostea, atât de lăudată, ne scapă din mână de multe ori.

„A iubi nu este suficient”, spun experții, și pe bună dreptate. Ar trebui să ne alegem partenerul într-un mod mai „rațional” și mai puțin visceral. Îmi pare rău pentru fanaticii sentimentului de iubire. Dragostea, nu este tocmai necondiționată. Numărul dezertorilor la acest capitol a depășit de mult jumătatea sutei. 

Înainte de a risca orbește, pune entuziasmul între paranteze pentru o perioadă. Apoi conectează-te la un sistem de procesare mai controlat. A nu  se citi că-ți cer să nu mai iubești! După ce ai coborât din stratosferă, începe să iei în considerare avantajele și dezavantajele, precum și așteptările tale cele mai intime. Încearcă să gândești de la brâu în sus, și nu de la talie în jos. Dacă repeți această practică de a te conecta și deconecta de la sentiment, vei fi capabil să integrezi rațiunea și sentimentul. Atunci vei putea vedea când prisosește una sau lipsește cealaltă.

Cei trei stâlpi ai bunelor relații emoționale

Conform tratatelor  despre iubirea conjugală, pentru o bună relație, este nevoie de un cumul de „virtuți”. Angajament, sensibilitate, generozitate, respect, loialitate, responsabilitate, încredere, cooperare, adaptare, abilitatea de a recunoaște greșelile, iertare, solidaritate, altruism, iar lista poate continua. Cât de multe lucruri! Cel care are aceste virtuți ar fi aproape de sfințenie. El nu ar avea nevoie de partener. În realitate majoritatea dintre noi suntem foarte departe de acel nivel de excelență. Când începem o relație afectivă, o facem sub povara întregii noastre umanități. Când te îndrăgostești de o persoană, n-o poți fragmenta după cum dorești și nici nu-i poți ignora „viciile” și lipsurile. Mai devreme sau mai târziu, ele își vor face apariția. Vei interacționa cu tot ce este în partenerul tău, bun și rău. Evident, cunoașterea reală a partenerului trebuie să se realizeze înainte de căsătorie, nu după.

Pentru ca o relație să meargă bine este nevoie de dorință/atracție, prietenie și sensibilitate/ dăruire.

Dorința/atracție

Eros și atât. Dacă trebuie să-ți faci curaj de fiecare dată când faci dragoste înseamnă că ești cu persoana greșită. Partenerul tău este ca desertul preferat. Când îl mănânci, îți satisfaci pofta, dar a doua zi apetitul reapare cu același avânt.

Cuplurile funcționale fac din erotism un joc agreabil. Fanteziile comune presupun imaginație în echipă: eros reciproc. Dacă erosul pâlpâie fără nici o cauză aparentă, trebuie să întervii urgent. În cele din urmă, dacă erosul moare este practic imposibil să-l recuperezi. Cuplurile care ajung victime ale rutinei adoptă o sexualitate mecanică și aproape întotdeauna plictisitoare.

Dacă dinamica este asemănătoare cu cea din următorul exemplu, cere urgent ajutor:

El: Ai chef?

Ea: Păi, nu prea am…În plus, sunt răcită… Dar dacă nu mai poți, o facem…

Se dezbracă, el se descarcă, ea suportă: misiune îndeplinită și merg mai departe.

Acesta nu este eros! Lipsa de cochetărie, exhibiționismul, lăcomia, câteva țipete, asumarea unor roluri: partea carnală nu înlocuiește senzualitatea. A cerși sex este nedemn; a o face cu reticență, este deprimant.

Prietenie

De ce ne simțim atât de bine cu prietenii? Ce menține această bucurie împărtășită? Când suntem cu ei, dorim să le spunem povești și să ascultăm. Montaigne spunea că adevărații prieteni sunt ca o prelungire a ta. ”Propriul suflet într-un trup străin”.

Putem fi prieteni cu partenerii noștri? Părerile sunt împărțite. Personal,  consider indispensabil acest lucru.  Cu „partenerul prieten” nu este nevoie să explici gluma. Râsul vine înainte să termine povestea. Umorul este tacit și împărtășit. Există un mit care spune că persoanele opuse se atrag, dar nu este adevărat. Atunci când dezacordurile sunt mai dese decât acordurile și te vezi obligat să-ți susții și să-ți aperi punctul de vedere ca și cum ai fi în fața instanțelor judecătorești, te afli în locul greșit și cu persoana nepotrivită. Ideologia, proiectele personale, religia, pozițiile etice, atitudinea față de viață, sunt incompatibilități peste care cu greu se poate trece.

Cazul fericit este cel în care există un acord despre lucrurile fundamentale. Va exista o anumită pace în mediu. Mulțumesc cerului că, și eu și partenerul meu prieten, ținem  cu aceeași echipă de fotbal: Real Madrid!

Când ai relații fizice cu cel mai bun prieten înseamnă că ești foarte aproape de iubire. Dar mai lipsește ceva: agápe.

Sensibilitate/dăruire(agápe)

Tandrețea este opusul violenței. Ea implică grija față de persoana care are nevoie de tine. Blândețea acționează ca un sistem de apărare împotriva agresiunii și a lipsei de respect . Există momente când partenerul tău trece într-un prim  plan. „Eu-l” tău face un pas înapoi. În asemenea momente democrația se rupe prin dezechilibrul care generează compasiune pentru suferința persoanei iubite, dau mai mult decât primesc. Atunci când iubim cu adevărat, am prefera să suferim noi decât să vedem că persoana iubită suferă. Am îndura cu plăcere dacă s-ar putea în locul său. Trebuie să exiști pentru tine și pentru celălalt. Să ai ambele opțiuni disponibile pentru a acționa în funcție de necesități.

Dacă nu simți sprijinul celor trei stâlpi, ține cont de următorul lucru: Iubirea nu trebuie să devină ridicolă. Cei care aleg greșit pentru a doua sau a treia oară o fac pentru că nu au lămurit, din primele experiențe, ceea ce nu mai vor să facă sau să accepte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *