De ce este important să reziști dorinței de a controla

Nebunia de a fi mamă
February 21, 2017
Mami și tati se despart!
February 21, 2017

De ce este important să reziști dorinței de a controla

Spread the love

Anii de școală gimnazială reprezintă o etapă importantă a copiilor noștri, la care asistăm adesea îndurerați și tulburați. Deși încercăm să-i punem la adăpost de ceea ce urmează, ei aleargă curajoși înainte, dorind să guste din toate provocările vieții.

În timpul acestor ani, identitatea copiilor noștri este în mișcare, făcându-ne pe noi să fim neliniștiți. Privim cum dezvoltarea ia brusc o altă cale când se confruntă cu incertitudinile trupului în curs de maturizare și ale intelectului în devenire. Cuprinși de tensiuni hormonale și plini de nesiguranță, adolescenții se simt lipsiți de o bază. Unde până acum lumea le fusese bine definită în alb și negru, acum nu mai știu ce culori le zugrăvesc viața.

În această perioadă, copiii îți aparțin mai puțin. Cresc și au nevoie de spațiu pentru a o putea face, ceea ce înseamnă că trebuie să-ți slăbești dominația. Nu mai poți fi părintele atotputernic, ci trebuie să înveți să devii un partener prezent. Copiii tăi au nevoie să-i ți de mână, dar fără să-i conduci. Au nevoie să le fi alături când plâng, dar nu îți pot explica de ce plâng. Au nevoie să le respecți intimitatea chiar și atunci când se agață de tine. Au nevoie să-i accepți chiar când se resping pe ei înșiși și pe tine și au nevoie să-i înțelegi atunci când vorbele lor nu au nici un sens. Au nevoie să fi calm când te aduc la capătul răbdărilor, să taci din gură și să-i asculți când te imploră să le spui ce părere ai și au nevoie pur și simplu să le fi alături, trecând peste propriile tale  idei sau interpretări. Au nevoie să-i ierți că sunt uituci și distrați, înțelegând că e ceva hormonal. Au nevoie să renunți la ei ca bebeluși ai tăi și să le spui:„ Ești gata să mergi pe drumul tău, oricât de speriat ai fi”.

În acest moment al vieții lor, copiii sunt expuși grupurilor, precum și pasiunilor romantice, într-un mediu sufocat de cutume sociale. Fiecare prietenie va lăsa un semn asupra personalității lor când se metamorfozează în ceea ce ei consideră că trebuie să fie pentru a fi acceptați de societate. Sarcina ta este de a le fi alături și de a-i susține când sunt anxioși, menținând speranța, dar fără a minimaliza importanța experienței.

Este esențial să nu încerci să le repari viața, ci să înțelegi pur și simplu haosul acestor ani. Numai așa ei vor învăța să-și gestioneze emoțiile și să elaboreze propriile strategii de a face față.

Dacă te lași prins de emoțiile nestatornice ale copilului tău, purtat de propia-ți anxietate sau de ce i se întâmplă, vei fi incapabil să-l ajuți să treacă peste greutățile acestei etape. El are nevoie de stabilitatea ta, în ciuda faptului că poate te vei simți frustrat sau nu vei avea răbdare cu identitatea sa în continuă schimbare. Chiar dacă ți se pare pueril, copiilor trebuie să le pese de cum arată, de câți prieteni sau dușmani au, dacă profesorii îi laudă, cât sunt sau nu de isteți, dacă sunt invitați la o petrecere. Dacă le spui cât sunt de triviale aceste amănunte , îi alienezi. Vor crede că ei sunt superficiali.

Celălalt aspect al normelor sociale este tocmai ideea de a aparține unui grup. Din dorința de apartenență la grup , toți copiii și-ar putea vinde sufletul. Sunt atât de disperați de a fi validați, încât își vor abandona propriul adevăr și vor începe să adopte valorile celorlați. Când îi vedem cu câtă disperare încearcă să devină  niște copii populari ai școlii, va trebui să stăm tăcuți în umbră câtă vreme se îmbracă, ascultă muzică și adoptă o atitudine străină de sinele lor autentic.

Copiii noștri ar putea veni la noi cu solicitări pentru cele mai noi echipamente și articole la modă. Pot spune că prietenii lor „ au toate aceste lucruri” și că fără ele vor fi marginalizați. Am putea cădea pradă cererilor fără de sfârșit și, astfel, le-am transmite că factori externi precum obiectele din dotare sau opiniile celor populari au o mare  importanță pentru a susține stima de sine. Totuși, dacă rezistăm și-i putem învăța să se bazeze pe propriile valori, nu pe achiziții sau pe poziția dintr-un grup social, ei vor învăța să nu urmeze orbește mulțimea.

În timpul anilor de mijloc și de final ai adolescenței, suntem obligați să ne împăcăm speranțele pe care ni le făceam pentru odraslele noastre când erau mici cu faptul că suntem nevoiți să ne confruntăm cu problemele pe care credeam că le au doar alții. De fapt, oricare ar fi fost relația noastră cu copii înaintea acestor ani, ar putea părea că nu are nici o influență asupra comportamentului lor devenit acum deseori bizar. Și, totuși, reprezintă o evoluție normală.

Un adolescent dificil nu apare peste noapte: semințele au fost plantate demult. Doar că în această etapă, copiii noștri sunt mult mai atenți la propriile nevoi nesatisfăcute. Din păcate, dacă au tânjit după grija părintească autentică, probabil că o vor căuta in moduri nesănătoase.

Dacă ai fost strict cu copiii tăi, anii adolescenței sunt momentul în care se eliberează. Dacă ai fost prea permisiv când creșteau copiii tăi, astfel că nu au reușit să învețe să se rețină, acum devin sălbatici. Dacă ți-ai neglijat copiii sau ai lipsit, acum refuză să stabilească o legătură cu tine.

Din vasta experiență a Dr. Shefali Tsabary, care și-a făcut un crez din promovarea părintelui conștient, aceasta afirmă că în această etapă nu este prea târziu pentru vindecare. Doar că va fi mult mai greu. În aceste circumstanțe doctorul în psihologie clinică de la Universitatea Columbia, recomandă părinților să suporte durerea pe care le-o provoacă odraslele, știind că este o reflectare a incapacității părinților, de-a lungul anilor, de a stabili o legătură cu copilul ca o persoană reală, așa cum este el.

Adolescenții trec printr-un vârtej de emoții: se îndrăgostesc, se despart, sunt părăsiți și testează tot felul de limite fizice și psihologice. Mai mult ca oricând au nevoie de acceptarea ta așa cum sunt.

Fiecare copil realizează că, uneori, comportamentul său îl bagă în bucluc, dar nu e același lucru cu a nu fi acceptat și respectat pentru cine este el, fundamental. Din acest motiv este atât de important ca, părinți fiind, să ne eliberăm de iluzia că avem dreptul să aprobăm cine ne sunt copiii. Cine suntem noi să îi judecăm? Prin simplul fapt că respiră, au dreptul să spună ce gândesc, să își exprime sentimentele și să își manifeste spiritul. Astfel de drepturi sunt acordate o dată cu certificatul de naștere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *