Cât de greu construim o relație de cuplu

Cum să nu mori din dragoste
February 21, 2017
Păstrați normalitatea copiilor
March 8, 2017

Cât de greu construim o relație de cuplu

Spread the love

O relație se construiește anevoios printr-o succesiune de conflicte, de crize, de tatonări și de medieri, care în cazul fericit va conduce la ajustări , la adaptări sau se va sfârși printr-o separare și ruptură.

Conviețuirea într-o relație înseamnă acceptarea în timp a faptului că te legi de o anumită ființă, a te alia cu ea în vederea realizării unui proiect de viață în comun. Viața de cuplu presupune capacitatea de a te lega de celălalt, fără ca aceasta să însemne a și-l atașa, a-l sufoca sau a-l poseda.

Pentru a putea face o alianță, trebuie să știm uneori să desfacem alianțe, adică să acceptăm , să ne distanțăm sau să modificăm sau să inventăm raporturi noi cu persoanele semnificative din viața noastră anterioară relației de cuplu.

Dar să parcurgem pe rând etapele unei relații amoroase și să înțelegem mizele în jurul cărora se structurează secvențele relaționale ce vor coabita mai mult sau mai puțin armonios cu sentimentele, credințele, visurile unuia sau ale celuilalt.

Faza timpurie a cunoașterii este marcată de viziunile idealizate despre celălalt și despre relația la care ne așteptăm. În această etapă am tendința să-mi limitez exprimarea personalității mele în funcție de ceea ce cred eu că reprezintă dorințele, prioritățile, nevoile celuilalt. În paralel, voi da atenție trăsăturilor și aspectelor pe care le consider valoroase la el. Voi avea grijă să fiu tolerantă și voi trece cu multă grație peste trăsăturile care îmi plac mai puțin. În ceea ce mă privește, voi căuta să mă pun în valoare, să accentuez trăsăturile care îi plac celuilalt, iar pe de altă parte, voi încerca să le  ascund pe cele care nu-i plac. Voi renunța de bună voie la activitățile care îmi plăceau, dar care riscau să nu fie împărtășite de partener. Dimpotrivă, o să-mi placă brusc boxul, cursele de mașini, cățărările… pentru că celălalt este un împătimit al sportului.

Rezumând, îl văd pe celălalt așa cum vreau, nu așa cum este. Mă străduiesc să-i arăt că sunt capabilă să-i satisfac nevoile personale specifice. Și pot merge până a-mi imagina că sunt singura în stare să i le satisfacă.

Fiecare în parte caută să se contopească în alianța noi. Dar cu timpul această relație idealizată este supusă realității. Fațetele personalității noastre mai puțin expuse încep să se dezvăluie. Încetul cu încetul, acestea vor începe să deschidă răni narcisiste, chiar dacă ele vor rămâne ascunse. La început aceste răni vor fi mascate sau  pansate de speranță sau recurgând la bunăvoința fiecăruia, dar aceste răni sfârșesc a fi reactivate la cea mai mică decepție sau frustrare.

Din această etapă  ar fi de dorit să învățăm să ne diferențiem.

Apoi apare etapa luptelor pentru putere. Este momentul când se crează zone de influențe, se instalează acorduri tacite, se împart roluri. Începem să conturăm harta relației, unde se remarcă sfere în care „mai mult  eu iau deciziile care îți convin” și altele în care „mai mult tu iei decizii care îmi convin și mie”. Aceste încercări de influențare, vor duce încet dar sigur la înstrăinarea de celălalt, de dorințele noastre sau vor naște tendințe de a-l supune pe celălalt așteptărilor noastre. În această etapă apar forțele de destrămare dar și primele reacții de violență directă sau indirectă la adresa celuilalt. Cu cât sunt mai conservatoare, cu atât o să-mi forțez partenerul să fie așa cum am crezut eu că este, cum am vrut eu să cred că este, cum m-a lăsat el să cred că este.

În această etapă a relației, ar fi bine să învățăm să renunțăm la a mai dori să-l schimbăm pe celălalt.

Este momentul apariției perioadei de criză ce corespunde mișcării de destrămare a acelui status-quo construit cu atâta implicare emoțională. Această etapă este marcată de redirecționarea energiilor și investițiilor afective spre alte sfere de activitate, centre de interes, roluri : muncă, casă, copii, prieteni, somatizări, alcool. În această etapă, misiunea noastră devine tot mai grea: putem învăța să acceptăm unicitatea relației.

Încercările de a depăși criza vor trece prin conflictele necesare maturizării relației. Este momentul să ne autodefinim pentru a-i arăta celuilalt pe ce poziție ne situăm.

Urmează etapa când vine vremea să acceptăm realitatea. Ea presupune să recunoaștem o pierdere, că putem renunța la ideea că fiecare poate și trebuie să-i închine totul celuilalt, că fiecare poate și trebuie să aștepte totul de la celălalt. Legătura de iubire se va poziționa, în cel mai bun caz, pe baze noi. Este etapa în care fiecare devine responsabil pentru propriile acte. Nu îl mai consider pe celălalt responsabil de ceea ce mi se întâmplă mie.

Atunci când relația supraviețuiește etapelor precedente, partenerii se vor putea regăsi într-o creație comună prin deschidere conștientă, ascultarea celuilalt și a lumii.

Viața în doi, bazată pe respectul de sine, simțindu-te respectat și respectându-l pe celălalt, înseamnă să rămâi deschis la schimbări și dezvoltare personală. Înseamnă să fi atent la etapele ce trebuiesc traversate, chiar dacă uneori sunt în disonanță. Înseamnă să înveți câteva principii de viață în comun și să-ți asiguri mijloacele cu care să aplici aceste principii. Înseamnă să nu confuzi niciodată sentimentele cu relația, și să dezvolți o relație sănătoasă pentru fiecare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *