În secolul al XVIII-lea, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, în timpul sărbătorilor pe care le ținea în grădinile sale, mulțimea de invitați obișnuia să calce iarba și florile pe care regele le iubea atât de mult. Pentru a proteja grădina, regelui îi veni ideea de a pune în diferite locuri mici însemne de avertizare: „Vă rugăm, nu rupeți iarba, nu călcați florile”, menite să îndrume oaspeții, delimitând locurile pe unde puteau să pășească și pe unde, nu. În franceză, aceste mici însemne purtau numele de „étiquette”. Cu timpul, cuvântul a ajuns să denumească regulile pe care trebuie să le respectăm în diferite situații de viață și care ne ajută să trăim alături de ceilalți.

                Eticheta sau codul bunelor maniere ne transmit sfaturi încă din primii ani de viață și ne conduc în fiecare din activitățile noastre. Sunt un instrument care ne ajută să rezolvăm bine orice situație, și ca orice instrument ar fi util să-l învățăm să-l folosim încă din copilărie. A spune „te rog” și „mulțumesc”, a-ți prezenta colegii(când vin în vizită) părinților, a respecta ora de masă sau a nu cotrobăi prin sertarele surorii, sunt doar câteva mici exemple de reguli, pe care, învățând să le respectăm în familie, le vom putea aplica apoi și în relațiile sociale, obținând aprecierea de care avem cu toți nevoie.

               Codul bunelor maniere înseamnă a ști să respecți intimitatea celuilalt, ați respecta copilul, chiar dacă el are „doar cinci anișori”, a nu-i adresa apelative jignitoare doar fiindcă el nu ripostează și nu te poate concedia. Apelativele jignitoare nu sunt decât exemple nefericite pe care cel mic le va prelua, integrându-le în educația sa din „cei șapte ani de acasă”.

                A deveni o persoană politicoasă, respectuoasă și sinceră ar trebui să fie un țel al fiecărui adolescent sau tânăr. De multe ori avem pretenția de a fi tratați cu respect, însă tot de atâtea ori putem uita să manifestăm comportamentele pe care le dorim de la alții.

Există trei principii care formează fundamentul bunelor maniere:

1. Respectul: însemnă fi atent la celălalt și a-l  înțelege  exact așa cum este, cu obiceiurile lui, cu deprinderile lui. A respecta oamenii înseamnă să-ți pese pur și simplu de ei.
2. Considerația: înseamnă să te gândești la felul în care îi va afecta pe oameni, comportamentul tău. De exemplu: a-i acorda întreaga atenție partenerului de cuplu, când ați hotărât să petreceți timp împreună, iar între timp, să nu te apuci să scrii mesaje sau să butonezi la calculator. Cu alte cuvinte contează felul în care facem un lucru, nu neapărat ideea că îl facem.
3. Sinceritatea: înseamnă ceva mai mult decât a nu  spune minciuni. Înseamnă a afla adevărul și a-l împărtăși, atunci când este neplăcut pentru celălalt, într-o manieră mai delicată, pozitivă și mai ușor de suportat pentru celălalt. De exemplu, atunci când mama sau soția te întreabă dacă ți-a plăcut supa, în loc să răspunzi că a fost cam „nașpa”, ceea ce ar putea fi adevărat, poți răspunde: „Supa nu este felul meu preferat astăzi, însă puiul a fost grozav!”, ceea ce ar fi, de asemenea, adevărat.

             Codul bunelor maniere ne pune la dispoziție:

• cuvintele    magice cum ar fi :„mulțumesc”, „cu plăcere”, „scuză-mă”, „te rog”, folosite în casă, nu neapărat în societate, acolo unde de obicei „fardăm ” conversația de dragul obținerii unor beneficii;
• salutul cu un zâmbet luminos, susținând privirea interlocutorului, și mai ales ascultarea politicoasă, fără să întrerupi interlocutorul;
• apoi, evitarea frazelor care să umple un gol de conversație ca „aha”, „da,da”;
• a nu vorbi doar ca să te auzi pe tine;
• a nu folosi argoul, chiar dacă uneori este „cool” să o faci;  Acestea sunt câteva dintre  caracteristicile unei persoane care cunoaște codul bunelor maniere, o persoană a cărei companie o apreciem și o căutăm pentru că acea persoană se respectă și ne face să ne simțim demni, respectați și înțeleși, la rândul nostru.

                Multe persoane își imaginează că ritmul alert al vieții nu le oferă timpul necesar pentru a manifesta un comportament politicos, plăcut și manierat. Această credință este complect falsă. A fi manierat, înseamnă a trece de la tipul de relații fast-food, la o viață cu o calitate de cinci stele!

Noi suntem cei care alegem calitatea comportamentului nostru!